VĂLIUG – Chiar dacă a fost o vreme când reşiţenii ziceau că nu mai au loc de timişoreni în acest loc de agrement, mulţi se felicită că şi-au petrecut concediul aici cu un buget redus.
Aproape de finalul sezonului estival, cu doar două săptămâni înainte să înceapă şcoala, reşiţenii care nu au beneficiat nici de vouchere de vacanţă, nici de prime de concediu, iar bugetul nu le-a îngăduit să se plimbe peste mări şi ţări, au ales clasicele weekenduri la Văliug. Canicula care, se pare, va persista şi în prima jumătate a lunii septembrie, potrivit meteorologilor, e mult mai uşor de suportat în mijlocul naturii, unde mai pui că la Văliug te poţi bucura şi de munte şi de mare. La Casa Baraj, de pildă, poţi să stai cât e ziua de lungă fără să plăteşti nimic. Doar dacă vrei un şezlong comod plăteşti 25 de lei pentru toată ziua, în schimb, alte pontoane percep şi o taxă de intrare. Ca să apuci să-l închiriezi, e preferabil să-ţi faci însă rezervare din timp, fiindcă pontonul se aglomerează încă din primele ore ale dimineţii, mai ales în weekend. Muzica relaxantă, dată la un volum acceptabil, dar şi panorama care se întinde în faţa ochilor, te pot proiecta cu gândul la cine ştie ce vacanţă exotică, la care unii nici cu gândul nu visează.
Disconfortul termic poate fi suportat mai uşor plonjând în apa lacului după pofta inimii, ori de câte ori simţi că pielea ţi s-a încins de la soarele arzător, de care te ascunzi sub umbrela amplă în orele critice. Nu e ea azurie sau turcoaz ca alte ape vecine, de prin Croaţia sau Muntenegru, dar cu siguranţă te poţi răcori, mai ales că e gratis. Dacă ştii să înoţi, doar bălăceala merită efortul deplasării, dacă nu, e preferabil să stai pe lângă mal, fiindcă eşti avertizat din start că scăldatul în lac e pe cont propriu.
Cu mâncarea nu trebuie să-ţi baţi capul prea mult. Fie îţi iei nişte bănuţi şi alegi să mănânci la restaurant, la vreo terasă sau pensiune, fie vii cu sandviciul de acasă. Nimeni nu-ţi poartă de grijă, dacă eşti singur sau cu cineva, te simţi liber, iar dacă mergi cu trupa poţi pune şi de-un grătar la iarbă verde. Una peste alta, chiar dacă e numai weekend, ai impresia că eşti în concediu, iar asta fără cheltuieli exagerate.
Am întâlnit mulţi reşiţeni care au spus că nimic nu se compară cu Văliugul nostru, fiindcă păstrează ceva din escapadele de odinioară, de prin anii de tristă amintire. Pe atunci, fără prea multe mofturi, tinerii ştiau să se distreze pe bani puţini, la cort, iar familiile petreceau cu copiii concedii de vis cu bugete mici, îmbinând muntele cu marea într-un peisaj pitoresc şi romantic. Acum, ca şi atunci dealtfel, n-ai nevoie de bani prea mulţi să simţi că trăieşti în armonie cu natura. Este motivul pentru care, vară de vară, Văliugul este asaltat de timişoreni, arădeni, hunedoreni şi bucureşteni, care vin aici cu mic, cu mare, dar şi de reşiţeni cu resurse financiare limitate. Natură, munte, mare, soare şi verdeaţă, Dumnezeu a pus la picioarele noastre un loc de care ar trebui să profităm, măcar până sună clopoţelul.
Alexandra Gorghiu