REȘIȚA – Alexandru Avram, fost gimnast al Clubului Sportiv Școlar Reșița, încearcă să descopere noi talente în gimnastică ca și antrenor la clubul la care a activat ca și sportiv. Nu practică de mult timp această meserie, dar își dorește foarte mult ca peste ani, din mâna lui să iasă cel puțin un campion național.
A practicat gimnastica de performanță timp de 13 ani, în prezent fiind absolvent al Universității „Eftimie Murgu” din Reșița, specializarea Educație Fizică și Sportivă. Alexandru Avram are o grupă de copii pe care-i antrenează zilnic, cu speranța, ca într-o zi, Reșița să fie din nou o rampă de lansare a sportivilor în gimnastica de performanță.
JCS: Care a fost prima medalie pe care ai obținut-o și când?
A.V.: Prima medalie pe care am obținut-o a fost la individual, unde am luat locul I în anul 2004 la un turneu în Reșița.
JCS: Ce ne poți spune de cariera ta de gimnast? Cum ai început să practici acest sport?
A.V.: Am început să practic gimnastica la Clubul Sportiv Școlar Reșița, unde am fost selecționat pentru prima dată de doamna Mihaela Rugaci, iar după un timp am fost preluat de antrenorul Ioan Cristian Balinț. De la categoria a patra am început să câștig medalii, am câștigat medalii și cu echipa, dar la aparate am obținut cele mai multe medalii. Cele mai bune performanțe pe care le-am obținut în cariera mea au fost la aparatul cal cu mânere, care este și aparatul meu preferat. La bară am luat două medalii de argint, una de bronz, la inele am câștigat doua medalii de bronz, și o singură medalie la sărituri. La cal cu mânere am obținut numai medalii de aur și argint.
JCS: Care consideri că a fost cea mai bună performanță obținută de tine de-a lungul a 13 ani de gimnastică?
A.V.: Cea mai mare performanță obținută de mine a fost în anul 2012, când am câștigat șapte medalii la campionatele naționale școlare. În acel an am luat trei medalii de argint și patru de bronz.
JCS: Care a fost cel mai mare eșec din cariera ta de sportiv și ce ai învățat după această neplăcută experiență?
A.V.: Cred că cel mai mare eșec din cariera de gimnast a fost în anul 2010 când m-am accidentat, am suferit o întindere înaintea unui concurs și n-am putut să mai particip. A fost și greșeala mea atunci deoarece nu m-am încălzit foarte bine, era iarnă și era frig în sală, dar asta este. Așa era condițiile atunci.
JCS: De ce ai ales să continui pe partea de antrenorat?
A.V.: Consider că meseria de antrenor este una din cele mai frumoase meserii din lume și vreau ca sportivii pe care-i antrenez să reușească să obțină performanțe, performanțe pe care eu nu le-am reușit atunci când activam.
JCS: Care este cea mai mare provocare căreia trebuie să-i faci față acum în calitate de antrenor?
A.V.: Cea mai mare provocare este că trebuie să lucrez cu copii foarte mici. Este foarte dificil să începi de la zero, ei neștiind să facă absolut nimic, trebuie să-i învăț tot ce ar trebui să știe de la grădiniță. Pe lângă antrenamentele de bază din gimnastică și alte elemente, eu trebuie să le arăt cum se execută mișcări simple pe care trebuie să le știe atunci când vin la gimnastică. Din păcate, în grădinițe și școli, nu prea se pune accentul pe educație fizică și sport.
JCS: De la ce vârstă trebuie să înceapă un copil gimnastica?
A.V.: De la vârsta de cinci ani se începe acum gimnastica. Înainte se selecționau copii de la vârsta de șase sau șapte ani, dar ținând cont de cerințele de la campionatele naționale, europene sau mondiale, trebuie să se înceapă pregătirea de la o vârstă mai fragedă ca să putem ajunge la un anumit nivel. Concursurile pentru copii încep de la categoria de vârstă opt ani, iar dacă-i pregătesc de la vârsta de șapte ani, într-un singur an nu prea am ce să fac. Un an trebuie să fie inițierea, după aceea doi ani trebuie să fie pregătirea.
JCS: Ce planuri de viitor ai?
A.V.: În primul rând să termin studiile. De abia m-am înscris la masterat și după aceea, cu timpul, aș vrea ca din mâna mea să iasă cel puțin un campion național. Acest ar fi obiectivul meu principal.
JCS: Ce sfaturi le dai tinerilor gimnaști?
A.V.: Să vină la sală și să muncească. Gimnastica este unul dintre cele mai grele sporturi și singurul sfat pe care-l pot da tinerilor este să vină și să muncească. Altfel nu vor reuși să obțină performanțe în acest sport. Le dau ca și exemple pe marii campioni Marius Urzică sau Marian Drăgulescu.
JCS: Cum vezi gimnastica românească?
A.V.: Gimnastica românească este într-o ușoară cădere, la fel ca și celelalte sporturi de la noi din țară. Din păcate, nu mai sunt atât de mulți copii interesați să facă sport ca pe vremea mea, și aceasta ar fi una dintre cauze. Lipsa de selecție te face să lucrezi cu ce ai.
JCS: Dacă nu ai fi practicat gimnastica, ce ți-ar fi plăcut să faci?
A.V.: Nu cred că aș fi practicat un alt sport, mai degrabă cred că aș fi ales o carieră militară deoarece îmi place disciplina, pentru că fară disciplină nu poți să faci nimic atât în sport, cât și în celelalte domenii.