Sabin Pautza are cele mai multe lieduri, după Schubert! - Caon.ro

Caraş-Severin, Romania

REŞIŢA – Descoperirea a fost făcută recent, de însuşi maestrul, informaţia fiind documentată şi confirmată la două mari edituri muzicale din lume!

După evenimentul primei audiţii mondiale absolute a lucrării sale de factură sacră „Requiem baroc“, care a avut loc online în Joia Mare, în 29 aprilie 2021, cu Orchestra şi Corul Filarmonicii Arad, eveniment despre care vom consemna în alt articol, maestrul s-a întors acasă, la Moniom, hotărât să-şi pună ordine în lieduri.

A revenit asupra unor lucrări în care textul nu se „pupa“ la fix cu muzica, dar maestrul a explicat, cu umorul său inconfundabil, cum a rezolvat problema: „Am lucrat la un lied pe care-l lăsasem neterminat, pentru că am avut probleme cu versurile, erau mult mai libere. Eu am organizat textul pe trei cuplete şi un refren, la care reveneam. Primele două cuplete au fost O.K., dar la al treilea nu se mai potrivea, şi-atunci, ca să nu schimb textul, am schimbat un pic muzica, nu sunt deosebiri esenţiale, dar într-un loc a trebuit să schimb ceva pentru că accentul cădea pe două silabe, iar în alt loc era o silabă în plus şi în loc de «pam-pam», am zis «pam-pam-pam»! E gata liedul, l-am şi orchestrat, mai trebuie să scot şi «ştimele» (părţi extrase dintr-o partitură generală pentru voce sau instrument, n.r.) ca să fie gata de lucru. Eu vreau, când ne lasă «ăştia», la vară sau la toamnă, să fac la Sala Lira un concert cu 20 de lieduri scrise de poeţi reşiţeni. Mi se pare un lucru foarte bun, fiindcă voi sunteţi cunoscuţi doar aici, local, nu în toată ţara, pentru că n-aveţi zeci de volume publicate ca Blandiana. Avem o soprană foarte bună la liceu, care deja ştie liedurile şi-i plac foarte mult, dar să vedem când putem să facem un concert cu public, nu aşa, cu sala goală“.

Discuţia cu maestrul pe tema liedurilor a continuat, Sabin Pautza povestindu-ne cum a descoperit că are cele mai multe lieduri, după Franz Schubert: „Am făcut o descoperire, acum la bătrâneţe, că sunt al doilea compozitor în istoria muzicii, dacă socoteşti numărul de lieduri compuse, publicate şi cântate. Deci, când am realizat acest lucru, mi-am zis că «nu se poate!», trebuie să vedem… Am sunat la două edituri mari, una de la Viena şi una de la New York, să-mi spună câte lieduri a scris fiecare din cei 20 de compozitori mari, din cei luaţi în discuţie. Aşa am descoperit că singurul compozitor care a scris mai multe lieduri decât mine e Schubert, care toată viaţa lui asta a scris (peste 600 lieduri, potrivit lucrărilor de specialitate, n.r.), dar ceilalţi, precum Brahms, Rahmaninov, Schumann, Hugo Wolf, apoi compozitorii francezi şi ruşi, niciunul n-a scris mai mult de 150 de lieduri. Eu am 283, deci sunt înaintea altor zece mari compozitori care au scris lieduri şi au rămas în istoria muzicii“.

Maestrul a făcut descoperirea recent, în urmă cu 1 – 2 luni, pandemia reţinându-l în casă, la Moniom: „În timpul ăsta eu am orchestrat lieduri, pe cele deja scrise, asta am făcut. Îmi ia cam două zile să orchestrez un lied. Liedurile se pot cânta şi numai cu voce şi pian, dar eu am orchestrat vreo 80 – 100, nu ştiu exact“.

Cum se naşte liedul, dacă există acea clipă de aur, indusă de o stare anume, când textul se pupă cu muzica, maestrul explică: „În momentul în care citesc o poezie, nu mă interesează cine a scris-o, din ce grup face parte sau în ce limbă a scris-o, dacă e femeie sau bărbat. Poezia vine cu muzica, ea are muzica în ea, iar în momentul în care citesc poezia, instantaneu se naşte muzica. Dacă-mi place muzica o scriu, dacă nu, o las. Spun cu mâna pe suflet că, de multe ori, atât de simplu, atât de repede şi atât de extraordinar e să găsesc muzica acolo, printre cuvinte, încât de multe ori am zis că nu-i muzica mea, eu am găsit-o şi am scos-o la lumină. Muzica s-a născut de la sine, pentru că versul vine cu un puls al lui, cum zic eu, cu un ritm al lui, cu o cadenţă, cu un număr de silabe, cu accente şi cu muzicalitate, care se naşte din ritm. Ritmul e coloana vertebrală a muzicii, e scheletul, iar dacă scheletul nu e clar, nu e limpede, animalul se îndoaie şi cade“.

JCS-Alexandra Gorghiu