REŞIŢA – Astfel numea municipiul directorul TMK, Romulus Ioan, cu prilejul vernisării unei expoziţii aniversare la universitate.
„Totul a pornit de la o clădire de cinematograf, stă mărturie prima fotografie, se chema «23 august», iar în 1971 s-a transformat în universitate. De atunci ne-am dezvoltat, lucru care se poate vedea astăzi de către toţi cei care ne vizitează“, remarca profesorul Gheorghe Popovici, din cadrul Universităţii „Eftimie Murgu“ din Reşiţa, în debutul vernisajului expoziţiei „245 ani de industrie şi 45 ani de învăţământ superior la Reşiţa“, ce a avut loc joi, în holul mare de la intrarea principală a forului.
„Am avut bucuria de a deschide expoziţia «245 ani de industrie şi 45 ani de învăţământ superior la Reşiţa» şi, prin simbolistica pe care am pregătit-o, am dorit să transmitem două mesaje, spune Gheorghe Popovici. Primul este acela că învăţământul superior reşiţean nu poate exista decât în comuniune cu comunitatea, şi nevoile industriei reşiţene la bicentenar erau de a avea o universitate aici. Ca şi acum, şi atunci au fost interese şi presiuni de a nu se înfiinţa institutul de ingineri, ci doar institut de subingineri. În cei 45 de ani am crescut, un alt moment important a fost 1992, odată cu înfiinţarea Universităţii «Eftimie Murgu». De aceea, pe panou, prin simbolistica abrevierilor ISR şi UEM, am vrut să arătăm fiecare dintre cele două perioade. Al doilea mesaj pe care am vrut să-l transmitem este acela că întotdeauna viitorul universităţii trebuie să fie împreună cu comunitatea academică. Și că sămânţa care s-a semănat în 1971 a rodit. Şi sperăm ca şi în continuare să rodească. De fapt, universitatea trebuie să-şi schimbe rolul – iar expoziţia exact asta vrea să sublinieze –, de la un rol de pregătire a unor specialişti în tehnică, la un proiect educaţional, un loc unde să izvorască şi setea de cultură, şi dorinţa de educaţie şi de cunoaştere. De aceea, în această expoziţie de peste 200 de fotografii pot fi regăsite şi evenimentele culturale organizate de universitatea noastră, toate legate într-o armonie între tehnic şi cultural, între tehnic şi sportiv. Se poate remarca faptul că picturile realizate cu furnalele reflectă identic furnalul existent în momentul de faţă la noi în Reşiţa, se poate vedea momentul câştigării primului campionat naţional de către UDR, 1930-1931, cu medalia acordată şi cum arăta stadionul în momentul respectiv, şi ultima manifestare în perioada lui Nicolae Ceauşescu, în anul 1989, deschiderea anului universitar, cu oameni de seamă de atunci. După care, din 1992, până în 2016 sunt reflectate toate evenimentele, inclusiv întâlnirile culturale“.
Şi chiar dacă unii cârcotaşi au spus că la universitate n-a fost o expoziţie, că erau doar nişte hârtii scoase la imprimantă şi lipite pe pereţi, Romulus Ioan, directorul TMK, a apreciat: „Trecând la evenimentul care ne preocupă acum, va trebui să-l legăm de nevoia – existentă şi acum – de a avea oameni pregătiţi. Nu vreau să revin la nişte termeni cum că omul este cel mai important şi cel mai preţios capital, pentru că ne ducem la materialismul lui Marx şi nu vreau acest lucru“. Potrivit acestuia, la Reşiţa nu se poate vorbi decât de o istorie industrială modernă: „Reşiţa n-a excelat atât de mult în extracţie, cât a excelat în ingineria mecanică. De fapt, Reşiţa este cunoscută ca o perlă. Încă o mai consider astfel, chiar dacă fac apel la un trecut“. Iar în 1771, ridicarea celor două furnale „nu era un lucru spectaculos în Banatul Modern. Acesta avea deja o tradiţie. În primul deceniu al secolului XVIII, la Bocşa, deja funcţiona un complex siderurgic. În termenii de acum, putem spune chiar că era un combinat siderurgic“.
La eveniment au fost prezenţi, alături de reprezentanţi ai forului şi ai industriei reşiţene, cei ai unor instituţii culturale şi organizaţii din municipiu. Expoziţia – organizată în cadrul unui proiect implementat în parteneriat cu Consiliul Judeţean Caraş-Severin – va rămâne deschisă până în toamnă, la debutul noului an universitar, şi poate fi completată şi cu alte fotografii.