REȘIȚA – …urlă zilele acestea mii de tastaturi, înroșind internetul de indignare după ce Simona „noastră“ a fost satirizată de nesimţiţii de francezi.
Nu m-a mirat faptul că Charlie Hebdo, revista ce nu are nimic sfânt pe lumea asta în afară de ironie și nu respectă nimic în afara libertății de exprimare, a luat peste picior victoria Simonei, așa cum a ironizat absolut orice lucru de pe lumea asta, indiferent de riscuri. La fel nu m-a mirat nici reacția acelui anume grup masiv gata să se indigneze oricând la orice. În schimb, m-a surprins reacția unor ziariști români. Nu pentru că aș avea mai multe pretenții de la ei decât de la un om de rând, ci datorită absurdității situației: să vezi un jurnalist, pentru care libertatea de exprimare ar trebui să fie sfântă, că face spume împotriva unei satire e la fel ca și când ai vedea un pantofar strigând că toți oamenii ar trebui să meargă desculți.
Iar pe lângă absurditate mai e și ipocrizia. Unde erați, dragii mei, când atâția alții, atât producători cât și consumatori de presă, vărsau lături peste Simona Halep atunci când „ne făcea de rușine“, permițându-și să piardă vreun joc deși țara avea pretenții de la ea? Unde vă era fioroasa indignare atunci când era făcută țărancă, labilă psihic, slabă, incapabilă, când se sublinia repetat că nu merită să fie numărul 1 și că a ajuns acolo doar din întâmplare? De ce nu v-ați sesizat atunci, de ce nu ați sărit în sus, de ce nu i-ați luat apărarea cu ardoarea de care dați dovadă acum? Poate pentru că cei care trăgeau pe atunci în Simona din toate pozițiile erau români „de-ai noștri“, iar aia le dădea „dreptul“ să o facă albie de porci când și cum doreau? Sau poate pentru că e normal să dai de pereți cu ea când ne înșală așteptările? Dar după ce a ridicat trofeul de la Roland Garros și-a câștigat respectul concetățenilor și merită să fiți de partea ei, nu?
Și că tot vorbeam de ipocrizie, furia a fost și mai cumplită în momentul în care unora li s-a părut că prea seamănă capul caricaturii cu o cioară. Deci o cioară care strigă „fier vechi!“… Ce dovadă ne mai trebuie că francezii sunt rasiști și că avem dreptate să ne indignăm?!?
Că doar de-acum Simona e bun național, de importanță strategică; învingătoare fiind, ea devine „a noastră“. „Primarul general al României“ s-a grăbit să se frece de ea, poate-poate s-o arginta puțin de la trofeul alteia, cât să uite bucureștenii și să nu observe ceilalți români gropile din drumurile capitalei, autobuzele prăpădite și celelalte „realizări“ ale viitoarei prezidențiabile. Și ce să mai zic de toți cei care până mai ieri făceau mișto de Simona iar sunt acum gata să facă moarte de om pentru onoarea ei… Asta până la prima înfrângere, când își vor aminti din nou că fetișcana aia nu prea are ce să caute acolo, e prea instabilă și ne face de râs. Atunci nu vor fi și ei Charlie?
Dincolo de orice, mă linişteşte faptul că, indiferent de cei care au ironizat un stereotip într-o caricatură, de cei care au turbat pentru că sunt comparați cu o anumită etnie, Simona Halep îşi continuă drumul…
Foto: golfian.com