Înțelesuri ascunse în lumea ca un teatru - Caon.ro

Caraş-Severin, Romania

REȘIȚA – Măștile tind să spună mai mult decât ar spune cineva fără mască. Ion Bobeică știe asta!

De aceea spiritul de observație este prezent în lucrările sale într-un mod care, în opinia criticului de artă Ada Cruceanu, ține de tradiția grotescului. Asta spune ceva despre lumea ca atare dar, mai ales, despre un pictor care a descoperit exact lumea ca lume. Apoi a surprins-o în lucrări care pot fi văzute în expoziția retrospectivă intitulată „Lumea ca teatru”, deschisă la Muzeul Banatului Montan. „Expoziția reprezintă o sinteză a artistului în cele două experiențe fundamentale ale sale. Prima este cea profesională în slujba teatrului reșițean și nu numai, punând într-o pagină tridimensională ceea ce spectatorii trebuiau să constate că este o lume. Apoi cea de plastician, prin care restrânge tridimensionalul la bidimensional și spune același lucru despre o lume care este atât lume ca teatru, cât și și teatru ca lume”, afirma criticul de artă la recentul vernisaj.

Prezent la eveniment, artistul George Dican observa înțelesurile ascunse din pictura lui Bobeică, echilibrată atât cromatic, cât și compozițional. „Omul care a lucrat în teatru probabil vede lumea ca pe o scenă și-și face pe pânză propria piesă ca pe o realitate pe care o recompune și o aduce într-o nouă înfățișare, cu noi înțelesuri. Dacă vom reuși să ne întoarcem la noi și să avem grijă de noi, de cei de lângă noi, de comunitățile noastre, probabil că vom reuși să-i facem și pe păpușarii care conduc lumea să fie mai buni și mai atenți la nevoile noastre”, s-a referit Dican la expoziția vechiului său prieten.

Bobeică a ținut să facă expoziția din dorința de a-și observa propria evoluție sau involuție, ori dacă merge sau nu pe drumul său. Pentru că a absolvit facultatea în București și a avut ocazia să rămână acolo. Dar a vrut să meargă undeva unde este nevoie de el, unde poate fi liniștit și se poate dezvolta în felul său. Asta a găsit la Reșița. „Am privit lucrurile ca pe o câmpie nelucrată pe care trebuie să merg și, ca să ajung în partea cealaltă, trebuie să-mi creez drumul. Într-un oraș de provincie m-am găsit pe mine. Un artist trebuie să se uite la el și să-și găsească interiorul lui, pentru că opera lui este practic el însuși”, vorbește Bobeică despre expoziția care, la rându-i, vorbește despre Bobeică.

JCS-Ionel Ivașcu