REȘIȚA – Cândva demult, când trecea locomotiva cu abur, oamenii știau ce-aveau de făcut la momentul respectiv. Acum, locomotivele nu se mai aud și nici nu ne mai interesează pentru că și ceasul e altfel!
Și totuși, unii redescoperă călătoria cu trenul. „Ție ce-ți place să vezi în tren?”, era o întrebare dintr-un film de altădată. „Mie îmi place peisage!”, venea replica unui dialog pe care Livia Magina, de la Muzeul Banatului Montan, îl menționează la vernisajul expoziției de documente și fotografii cu tematică feroviară, deschisă la Direcția pentru Cultură.
Copiii par să redescopere călătoria pe calea ferată, sătui să tot circule cu mașina. O spune Erwin Țigla, președintele Forumului Democrat al Germanilor (FDG) din județ, după ce zilele trecute și-a cumpărat bilet de Cluj de la agenția din Reșița. În fața lui, o doamnă educatoare vroia să cumpere 20 de bilete ca să-i ducă pe cei mici cu Semmeringul Bănățean. S-a bucurat maxim Țigla, deși știe bine că, la noi, călătoria cu trenul poate fi un mister pentru că nu știi unde sau când ajungi. Luna trecută s-a convins încă o dată și Livia Magina, venind de la Budapesta la Timișoara cu intercity. A pierdut trenul de Reșița la interval de două minute, s-a urcat înapoi în Intercity și a plecat la Caransebeș dar, de acolo, n-a putut să ajungă la Reșița. Parcă ne sună cunoscut… dar totuși e frumos că nostalgia îi face pe copii să vrea să călătorească cu trenul. Mai ales dacă ținem cont că numele Reșiței a fost unul cu greutate în istoria feroviară a țării. De uzinele de aici se leagă câteva premiere precum laminarea primelor șine, construcția primelor poduri feroviare și fabricarea locomotivelor cu abur.
„La începutul uzinelor Reșița, aici nu exista o fabrică de locomotive. Întâi au fost produse în fabrica de mașini, apoi în cea de poduri. Cu toate acestea, până la Primul Război Mondial, la Reșița s-au produs nouă locomotive cu abur cu ecartament îngust pentru căi ferate uzinale. După război, aici se fac masiv reparații, construindu-se ulterior fabrica de locomotive care avea să producă locomotive pentru căi ferate forestiere. În 1926, la Reșița se fabrica prima locomotivă cu ecartament normal pentru transportul de marfă. În 1932, s-a fabricat prima locomotivă pentru transportul de călători și în 1935 prima locomotivă diesel cu tracțiune mecanică”, sunt aspectele punctate de Lavinia Micu, de la Arhivele Naționale Caraș-Severin.
Serviciu care, conform directorului Laurențiu Roșu, păstrează doar o cincime din documentele UDR-ului, cea mai mare parte a acestora găsindu-se la București. La Caransebeș se găsesc multe documente, dar nu la fel de multe fotografii, ele reprezentând excepția în arhive. Însă, pentru expoziția de la Direcția pentru Cultură, arhivele din Caransebeș au venit cu o parte dintre fotografiile pe care le dețin. Laurențiu Roșu invită pasionații de istorie să studieze documentele păstrate la Caransebeș în sala de studiu a Arhivelor Naționale. De asemenea, pasionații de istorie sunt invitați să viziteze atât expoziția deschisă la Direcția pentru Cultură, cât și pe cea de fotografie de la Muzeul Banatului Montan.
JCS-Ionel Ivașcu
