Ultimul păstrător al unei dulci tradiții - Caon.ro

Caraş-Severin, Romania

BOCȘA – Deși e IT-ist de meserie, Dan Franț a lăsat computerul pentru a se dedica apiculturii!

Simțea că asta e pentru el așa că după ce-a absolvit facultatea de profil și a și lucrat cinci ani în domeniu, în 2011 a dat CTRL+Z informaticii și FORWARD apiculturii. Scriem asta pentru că stupăritul e tradiție veche de familie, Dan moștenind-o de la tatăl său care, la rându-i, a moștenit-o de la bunicu’.

În 2011, pornea la drum cu 56 de familii de albine. De-atunci s-a dezvoltat numai pe cont propriu, ajungând să dețină 240 de familii, dintre care 130 fac producție. Are și utilaje, camioane sau remorci, toate omologate apicol, cu care practică stupăritul pastoral. „Începem în aprilie cu culesul de rapiță, în luna mai alergăm după salcâm, în iunie după tei, în iulie după floarea soarelui, iar în august mierea polifloră. Eu și tatăl meu mergem în pastoral și ne ocupăm de producție, soția și copiii se ocupă de ambalarea mierii, mama e zilnic în piața Reșița Sud”, aflăm de la Dan.

Preferă să-și desfacă produsele tot pe cont propriu, întrucât prețul oferit de procesatori e derizoriu și numai așa poate obține un preț care să acopere cheltuielile pentru anul apicol următor.

2022 a fost relativ bun, căci a început bine cu producția la floarea soarelui. Apoi seceta și-a spus cuvântul, diminuând atât timpul de producție al culturii dar și secreția de nectar ajunsă la sub jumătate din cât trebuia. Asta-l face pe Dan să se considere ultima generație care se ocupă exclusiv de apicultură. Pentru că apicultura se duce în jos văzând cu ochii, influențată mult de factori care nu pot fi controlați. „În 2011 clima nu era așa imprevizibilă. Știam când e perioada salcâmului, că degajă nectar, că putem obține producție și putem avea recoltă. Acum sunt anomalii meteo care ne dau peste cap. Apoi tratamentele aplicate culturilor, mai exact neonicotinoidele interzise în UE dar permise în România, care nu afectează calitatea mierii dar afectează considerabil evoluția și sănătatea albinelor. E tot mai greu, pentru că acoperim pe cont propriu toate cheltuielile. Unele domenii din agricultură, care s-au considerat foarte afectate, au primit subvenții record anul acesta. Noi neavând reprezentanți suficient de vocali, nu am primit nimic”, sunt motivele pentru care Dan intuiește încheierea odată cu el a tradiției familiei.

Ne îndeamnă pe toți să punem mare accent pe produsele cumpărate direct de la producător. Pe piață sunt multe produsele apicole importate din UE sau din China „în mod agresiv” în exprimarea lui Dan, dar a căror calitate lasă mult de dorit. În ultima vreme, a observat că oamenii înțeleg că deși prețul la producător poate fi mai scump, calitatea e mult mai mare decât la supermarket. Asta-l face să meargă înainte pe apicultorul care n-ar da RESTART informaticii pentru nimic în lume. A trecut mult de când i-a dat TURN OFF, iar tehnologia a avansat foarte mult de-atunci. Și-apoi parcă-l unge pe suflet mierea, chiar dacă a-nceput să capete gust amărui.

JCS-Ionel Ivașcu