REŞIŢA – Spune primarul Mihai Stepanescu, referindu-se la mâna pe care executivul ar putea s-o întindă Reşiţei.
Problemele sociale ce gravitează în jurul vechii industrii reşiţene a fost din nou pusă pe tapet de reprezentanţii municipalităţii. Mai ales în contextul în care câtorva sute de angajaţi reşiţeni li s-a prelungit perioada pe care o au de stat în şomaj tehnic.
„Cu privire la soarta UCMR-ului, ştiţi foarte bine că am organizat aici întâlniri publice cu conducerea acelei societăţi private, spune Mihai Stepanescu, primarul Reşiţei. Au fost prezenţi aici cei doi directori, sigur vă aduceţi aminte. Parlamentarii judeţului au fost invitaţi toţi, la fel şi conducerile instituţiilor judeţene – Prefectură, Consiliu Judeţean –, i-am rugat să participe şi au venit. Şi cu alte ocazii noi ne-am văzut şi la sediul UCMR-ului, şi la Prefectură. Ce s-a întâmplat până acum? Acele demersuri ştiu că n-au rămas fără ecou. Demersuri ale noastre, ale tuturor, nu ştiu cine-i mai important în ecuaţia asta. Importanţi cred că sunt oamenii, producţia, banii care ar putea să intre în bugetul personal, familial şi, bineînţeles, în bugetul local. N-o să mai putem beneficia de o serie de impozite – şi pe construcţii, şi pe terenuri, şi pe salarii şamd –, dacă n-au oamenii bani. Şi s-ar putea ca o parte dintre ei, care au probleme sociale, să se mute pe treptele primăriei. Am mai spus asta, ne-a interesat şi ne interesează soarta lor”.
Potrivit primarului Reşiţei, chiar dacă uzina reşiţeană este o societate privată, ea este una de interes naţional, fapt ce implică totodată şi nevoia de sprijin de la nivel central. Şi de acolo ar putea veni singurul remediu. „Dar este o societate privată, am mai spus cu acea ocazie când am convocat acei reprezentanţi importanţi aici, este vorba despre un domeniu de importanţă naţională, am spus chiar de siguranţă naţională, explică Stepanescu. Aşa am considerat şi ştiu când spun anumite lucruri, la ce am făcut trimitere sau referire. Vedeam în principal la domeniul energetic. Eu cred că prin acele demersuri, prin venirea domnului ministru Niţă aici, prin acel prim act normativ, s-au deschis porţile, s-au creat premisele unei atenţii sporite pentru această societate unică la noi şi-n România. În sensul că o singură variantă din toate analizele a reieşit – nu renaţionalizarea sau naţionalizarea acelei societăţi –, transformarea acelor datorii. Pentru că, dacă nu ai bani, nu există posibilitate de infuzie de capital, şi există posibilitatea conversiei. Lista cu cei care au bani de primit de la UCMR şi transformarea acestor datorii în acţiuni este singura posibilitate. Cum se poate face asta? Printr-un act normativ guvernamental. Dar din discuţiile pe care le-am avut cu domnul director general Ursoniu, a reieşit că primii paşi au fost făcuţi. Dar nu în totalitate. Şi este bine, am dat doar două exemple. Nu ne rămâne decât să încercăm, împreună cu dânşii, atât cât ne permite legea, să vedem ce se întâmplă la nivel guvernamental, dar eu cred într-o susţinere guvernamentală pentru că, vă aduceţi aminte, oameni cu răspundere parlamentară şi din instituţii judeţene s-au exprimat public, au legături mult mai apropiate cu Bucureştiul, cu Guvernul, şi cred eu că toate acestea se vor realiza”.
Edilul spune că încă mai crede în şansa pe care executivul o poate da UCMR-ului: „Singura şansă este acel act normativ. Voi face atât cât ţine de mine, voi depune toate eforturile, ca să am conştiinţa împăcată – atât am putut să fac. Adrese cât cuprinde! L-am rugat pe domnul Ursoniu şi pe domnişoara director Nicoleta să stea acolo, la instituţiile respective, la Ministerul Economiei şi Comerţului, la conducerea Guvernului, unde mai consideră dânşii. Dacă îi pot ajuta, să-mi spună când şi mă duc cu dânşii pentru că oamenii ăştia de la UCMR s-ar putea să se mute pe treptele primăriei. Dar eu cred în acea şansă pe care o are UCMR-ul, prin acea conversie a datoriilor în acţiuni, şi totodată prin retehnologizare şi, bineînţeles, prin comenzi, contracte. Am discutat cu dl Ursoniu, i-am şi dat o sursă – zicea că e bună, dar e mai mică –, atât cât am avut eu contacte de producţie. Pentru că îmi spunea dânsul: «Nu prea avem acoperit necesarul de producţie!». Şi-atunci degeaba speram la bani, avem profit poate pe hârtie. Dacă e. E vorba de lichidităţi, e vorba de chash-flow-ul necesar producţiei şi de datorii la salarii. Cred că nu se trimit oamenii acasă doar aşa, de dragul de-a crea probleme sociale sau nemulţumiri. E o mare problemă UCMR-ul!”.
Antoniu Mocanu
