Tragica lecţie de limbi neospaniole - Caon.ro

Caraş-Severin, Romania

REȘIȚA – Premiera spectacolului „Lecţia”, după Eugéne Ionesco, a avut loc sâmbătă seara pe scena Teatrului de Vest din Reşiţa. În distribuţie Denisse Moise, Florin Gabriel Ionescu şi Rusalina Bona. O dramă la finalul căreia actorii au primit flori, eşarfa în galben şi albastru arătând solidaritatea cu o altă dramă, mult mai mare, de pe scena vieţii!

Aritmetica duce la filologie, iar filologia duce la crimă. Totul începe cu o durere de măsea. Este simptomul pe care servitoarea Marie îl cunoaşte foarte bine şi pe care încearcă să-l arate şi profesorului savant, de fiecare dată când o elevă nouă vine la meditaţii. De parcă el n-ar şti cum să se poarte cu o domnişoară, căci el are o vârstă, iar Marie nu pricepe asta atunci când se teme pentru sănătatea profesorului.
Eleva a sosit şi e magistrală la adunări, ba ştie să şi numere, căci şi-a luat bacalaureatul. La scăderi mai are de lucru, fiindcă la percepţia pluralităţii e cam confuză şi diferenţiază greu numerele mari de cele mici. Însă, chiar şi aşa, profesorul e convins că eleva va reuşi să-şi ia doctoratul total. Grea aritmetica chiar şi cu bastonaşe şi ursuleţi. Aşa că ce-ar fi să continuăm cu filologia?

Să ne ocupăm de limbile neospaniole a căror asemănare izbitoare poate deruta, însă chiar asta le deosebeşte de alte grupuri de limbi. Orice limbă este doar un limbaj alcătuit din sunete şi foneme. Însă limbile neospaniole sunt atât de diferite deşi au caractere identice. De pildă, fraza „trandafirii bunicii sunt tot atât de galbeni precum era bunicul care era asiatic” sună la fel în toate limbile neospaniole. De aceea, le deosebeşte ceva inefabil, pe care trebuie să-l simţi după studiu îndelung şi multă muncă.

Pentru elevă, încep durerile de măsea, apoi de cap, căci se vede treaba că lecţia profesorului a lămurit-o total în privinţa aritmeticii ori a limbilor neospaniole. Aşa începe totul de fiecare dată, Marie ştie prea bine asta atunci când îi cere profesorului să se oprească. Şi se va opri, dar numai după ce-i explică elevei semnificaţia cuvântului „cuţit”, cu care pune capăt durerilor pe care fata începe să le simtă în tot corpul. Totul s-a terminat pentru eleva care nu numai că n-a plătit lecţia, dar nici să plece nu vrea decât cărată de profesorul şi servitoarea care numără a 40-a crimă începută cu aritmetica şi terminată cu filologia.

Apoi soneria se aude din nou. Începe o nouă lecţie cu o nouă elevă. Oare cum va sta aceasta cu aritmetica? Dar cu limbile neospaniole? Cuvântul „cuţit” sigur nu-şi va schimba semnificaţia, cum nici Marie nu va uita să-şi facă griji pentru sănătatea profesorului.

JCS-Ionel Ivaşcu