CARAȘ-SEVERIN – Reșița își onorează simbolurile naționale și îi pune la loc de cinste pe titanii culturii românești care au făcut cinste și Banatului. După episcopul greco-catolic Valeriu Traian Frențiu, martir al Bisericii în temnițele comuniste, va fi onorată și o altă personalitate care a contribuit, semnificativ, la apropierea poporului român de lumina cărții: cărturarul Corneliu Diaconovici, cel de numele căruia se leagă publicarea primei Enciclopedii a culturii românești!
Personalitate proeminentă, prim secretar al ASTREI și urmărit de poliția secretă din perioada austro-ungară, Corneliu Diaconovici merită să fie onorat cu o statuie, ca semn al prețuirii și al respectului nostru profund. Detalii inedite despre viața și activitatea sa ni le oferă Dr. Varga Attila, născut la Reșița, specialist la Institutul de Istorie „George Barițiu” din Cluj-Napoca al Academiei Române și Visiting Researcher la Oxford Brookes University din Marea Britanie.
Nina Curiţa: Cum comentaţi ideea Primăriei Municipiului Reşiţa de a-i dedica o statuie savantului Corneliu Diaconovici în viitorul apropiat?
Varga Attila: Întâi de toate, salut, în mod cordial, inițiativa Primăriei Municipiului Reșița de a onora o personalitate a Banatului și, totodată, un simbol al culturii românești: Corneliu Diaconovici. Născut la Bocșa, la data de 18 februarie 1859, acesta s-a remarcat prin bogata sa activitate desfășurată alături de Asociațiunea Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român (ASTRA), iar la apusul vieții, în anul 1923, a fost înmormântat chiar la Reșița. În acest context, consider că, dacă Banatul a dat o asemenea personalitate de înalt nivel – de numele căreia se leagă publicarea, în anul 1898, la celebra tipografie W. Kraft din Sibiu, a primei Enciclopedii a culturii românești – noi, bănățenii, avem o datorie de onoare. Mai întâi, trebuie să așezăm la loc de cinste pe cei care ne aparțin, pe cei care s-au născut și s-au format pe aceste meleaguri și nu pe alții! De-a lungul anilor, am vizitat multe comunități academice din Cluj, Budapesta, Viena, Paris, Londra, Oxford ș.a., și peste tot am observat că oamenii de acolo, înainte de orice, își elogiază marile simboluri – acele nume de referință care s-au ridicat din mijlocul lor. Faptul că Reșița face acest gest față de Corneliu Diaconovici mă determină să cred că și comunitatea oamenilor de bun-simț care trăiesc în Banatul de Munte este una matură ce nu a uitat să păstreze în propriul „Walk of Fame” acele nume de referinţă care fac cinste locului până departe. Așadar, în calitatea mea de bănățean născut la Reșița, dar stabilit la Cluj, nu pot decât să apreciez inițiativa domnului primar Ioan Popa și să îl felicit pe această cale.
N.C.: De ce un istoric bănăţean de etnie maghiară pledează pentru un mare om de cultură român? De unde interesul pentru cercetarea vieţii şi activităţii lui Corneliu Diaconovici în arhivele secrete ale poliţiei austro-ungare?
V.A.: În calitatea mea de istoric la cel mai vechi institut al Academiei Române din țară, consider că am datoria de a depăși barierele etnice și confesionale, încercând să scriu ceea ce este corect, nu ceea ce alții ar vrea să audă. De aproximativ trei ani cercetez și digitalizez prețioasa arhivă a Poliției Secrete Maghiare din perioada austro-ungară, adusă de la Budapesta în România Mare în vara anului 1919 – așadar, nu la mult timp după încheierea primei conflagrații mondiale. Această arhivă, care a fost secretă mai bine de o jumătate de secol, a fost utilizată inclusiv de delegația română la Conferința de Pace de la Paris, cea care a consfințit existența României Mari pe scena politică internațională. Mai exact, diplomații români care au participat la tratativele de la Trianon, în anul 1920, pentru a negocia cu fosta „Ungarie Mare” problema Transilvaniei, s-au documentat din această arhivă. Până în prezent, am digitalizat 25.000 de pagini de documente inedite referitoare la mișcarea națională românească. Este o arhivă de o valoare inestimabilă, din care am aflat numeroase informații „secrete” despre elita politică și culturală românească din perioada dualistă, inclusiv despre Corneliu Diaconovici și despre activitatea ASTREI. Prin urmare, a nu valorifica aceste informații – care sunt esențiale atât pentru istoriografia românească, cât și pentru cercetarea istorică în general – mi se pare impardonabil.
N.C.: A fost Corneliu Diaconovici urmărit de poliţia secretă maghiară? De ce era el considerat „un pericol” pentru autorităţile dualiste?
V.A.: Întâi de toate, șeful rețelei de spionaj maghiar din Banat și Transilvania era nimeni altul decât faimosul Huszár Antal, cel care a urmărit îndeaproape activitatea ASTREI. Pe baza rapoartelor venite din teritoriu, întocmite de către diverşi detectivi, acesta a elaborat un manuscris celebru, considerat astăzi drept o veritabilă „istorie secretă” a ASTREI. În atare situaţie, cele mai consistente informații despre demersurile ASTREI – în cadrul căreia Corneliu Diaconovici ocupa funcția de prim-secretar – provin chiar din vârful serviciilor de informații maghiare. Renumitul cărturar bănățean, în calitate de redactor principal al primei Enciclopedii românești, publicată în trei volume la Sibiu, în anul 1898, nu avea cum să scape de vigilența poliției secrete. În plus, tipografia sibiană unde a fost publicată Enciclopedia – deținută de Wilhelm Kraft, un cunoscut francmason, membru al lojei „Harmonia” din Sibiu – se afla și ea în atenția constantă a autorităților. Poliția secretă maghiară era deosebit de sensibilă la fenomenul asociaționismului, fie el fraternal sau cultural. ASTRA a fost un strălucit exemplu de asociaționism cultural, reușind – poate mai mult decât Partidul Național Român – să coaguleze în jurul său românii dornici să-și exprime identitatea prin limbă și cultură într-o perioadă marcată de numeroase restricții impuse de autoritățile dualiste. Prin „Lumina Cărții” adusă de Corneliu Diaconovici și prin monumentala sa Enciclopedie, românii și-au putut consolida conștiința propriei identități naționale.
N.C.: Şi, totuşi, de ce Corneliu Diaconoviciu mai poate fi actual şi „inspiraţional” pentru bănăţeni şi români în general?
V.A.: Voi face, din nou, trimitere la arhiva Poliției Secrete Maghiare din perioada dualistă, mai precis la istoria secretă a ASTREI, așa cum a fost consemnată chiar de către Huszár Antal, șeful rețelei de spionaj în Banat și Transilvania. În acel manuscris, un accent deosebit este pus pe crearea și publicarea primei Enciclopedii a culturii românești. Cred că acest lucru nu este deloc întâmplător. După cum știm, acele popoare care creează cultură și oferă lumii enciclopedii sunt, cu adevărat, popoare mari. Faptul în sine că un bănățean a contribuit, prin erudiția sa, la dezvoltarea unei culturi și, implicit, la luminarea unei națiuni într-o perioadă plină de încercări, ar trebui să ne facă nu doar mândri, ci și profund recunoscători. Prin urmare, nu-mi mai rămâne decât să spun un singur lucru: bănățenii să-i ridice statuie lui Corneliu Diaconovici!
JCS-Nina Curiţa
