REŞIŢA – Pentru că doar în poveşti sărbătorile ţin câte trei zile sau chiar mai mult… Ediţia din acest an a Zilelor dedicate municipiului de pe Bârzava a încercat să mulţumească clar pe toată lumea: de la iubitorul de folclor la rocker-ul înrăit, de la consumatorul de grătar, la legume coapte şi de la copilul de doi ani până la moşneagul amator de halviţă moale şi dulce.
Combinate cu Ruga bănăţeană de la Câlnic, zilele Reşiţei au reuşit să adune în faţa scenelor, pe la tarabe sau pe băncuţele aduse cu un scop precis o mulţime de gură-cască, bucuroasă să scoată din buzunar părăluţele necesare unei ieşiri în oraş „aşa cum ase cuvine“.
Deşi câteva averse de ploaie au încercat să-i alunge pe reşiţeni din faţa scenei pe care evoluau artişti de frunte ai muzicii populare româneşti şi nu numai, aceştia nu s-au dat duşi, ci chiar au strâns rândurile, să nu-i răzbească frigul.
Asta doar în prima zi, pe stadionul de atletism din Lunca Bârzavei, pentru că cea de a doua a fost dedicată rockului, iar norii s-au speriat de acordurile acestui gen muzical, încât trupele Triangullum, Slide, Phaser, Anca Pop&Band sau Narcotic Sound au dezlănţuit tinerii aflaţi în primul rând al publicului care s-au pornit în aplauze frenetice.
Cea de a treia zi, duminică, a atins coarda sensibilă a reşiţenilor amatori de folk, chitările şi versurile cantautorilor făcându-i pe cei din public să-şi ia în braţe partenerul şi să fredoneze melodiile celor de pe scenă. Una peste alta, agitaţia şi diversitatea au transformat Zilele Reşiţei 2011 într-o ediţie reuşită. Şi asta pentru că o familie care a dorit să-şi petreacă cele trei zile pe stadion a putut să-şi lase copiii la toboganele gonflabile, la căluşei, să tragă la ţinte, să călărească ponei sau cai, şi pe cei mai tari să privească reptilele expuse de către un tânăr din Arad.
Reprezentantele sexului frumos au putut să apeleze la portofelul apropiat pentru haine, bijuterii sau alte farfastâcuri, iar capii de familie au fost fericiţi să consume „tradiţionalii“ mititei, spălaţi cu o bere rece… sau mai multe.
Flavius Rotariu