REȘIȚA – La Centrul de urgenţă de la Caransebeş se adună, mânaţi de gerul de afară, oameni şi probleme.
Încă de la intrarea în instituţia de pe malul Timişului şi Sebeşului, optica privitorului se schimbă. Nimic nu aduce a azil, a adăpost sau alte centre de acest gen. Pe pereţi sunt expuse lucrări ale foştilor oaspeţi care au avut veleităţi în domeniul picturii, a sculpturii sau mozaicului.
Încet-încet, ca nişte umbre timide, se adună în jurul obiectivului aparatului de fotografiat câţiva dintre oamenii care au găsit aici adăpost, o strachină de mâncare caldă şi mai mult decât atât. De la început ne putem da seama cine e venit de puţin timp şi cine este deja „aşezat“ în acest centru.
Dar niciunul nu se fereşte de întrebări sau de fotografii. De la finalul lui ianuarie şi până în prezent, peste 30 de oameni au fost aduşi aici să nu fie răpuşi de gerul de afară. Încercăm să vorbim cu mai mulţi dintre ei, dar, printre oamenii din centru se află o „celebritate“, spre care ne îndrumă toţi ceilalţi. E vorba de „dom’ inginer“, care a sosit în centru cu cinci zile în urmă. E îmbrăcat destul de subţire, dar înăuntru e cald şi miroase a mâncare făcută cu chibzuială. „Dom’ inginer“ e de acord să vorbească cu noi, cu condiţia să nu-şi spună numele.
Are 83 de ani şi ne spune, cu lacrimi în ochi un paradox: „Am pensie mai mult decât salariile dumneavoastră la un loc. Am fost plecat zece ani de zile în străinătate. De profesie sunt inginer constructor. Când am venit din străinătate, am găsit locuinţa vândută. Am stat la hotel doi ani de zile. Sunt din Reşiţa şi am fost adus aici de către funcţionarii primăriei. Nu am putut să merg la azil… am avut motivele mele. Mă mai gândesc dacă rămân la azilul de aici“, a spus omul.
Când este întrebat de familie şi de motivul pentru care a ajuns în situaţia aceasta, îi dau lacrimile. Revine la pensia mare pe care o are şi pe care o ţine ca pe o pavăză în faţa tuturor. Dar este un caz oarecum mai fericit. Ceilalţi oaspeţi ai centrului nu au norocul unui venit substanţial. Au avut probleme în familie, pe unii nu-i mai vor rudele, alţii au fost aduşi din gări sau vin chiar din alte judeţe.
Dosarele tuturor sunt prelucrate, centrul fiind deschis 24 de ore din 24. Centrul de urgenţă este unic în zona de Vest a ţării. E unic prin faptul că funcţionează pe două module – centru de urgenţă şi adăpost tip pensiune. A fost înfiinţat în baza unei hotărâri a Consiliului Judeţean, funcţionând din data de 16 februarie 2009 ca instituţie publică de asistenţă socială la nivel judeţean.
Ca obiect de activitate, Centrul de Urgenţă pentru Persoane fără Adăpost acordă servicii sociale specializate, găzduire temporară (de până la zece zile pentru cei din alte judeţe şi până la şase luni pentru cărăşeni), prepararea şi servirea hranei, asistenţă medicală, resocializare, consiliere socială, informare şi orientare. În decurs de trei ani, au tranzitat centrul 555 de persoane fără adăpost. Marți, se aflau acolo 65 de persoane, fiind aşteptate alte şase, din cauza condiţiilor meteo.
Flavius Rotariu