REŞIŢA – Este vorba despre acele tramvaie-tren care ar urma să pună Reşiţa pe calea turismului, interconectând-o cu Timişoara. Primarul Reşiţei crede că este de evitat exemplul „aborigenilor timişoreni“, afectaţi de o dezvoltare haotică, infrastructura fiind lăsată în urmă pentru că autorităţile n-au putut ţine pasul, iar oraşul fiind sufocat de „tipologii de oameni care acceptă să lucreze pe salarii minimale în automotive“.
În ultima perioadă, se întâmplă multe lucruri frumoase pe malurile Bârzavei, iar reşiţenii nu se mai pot plânge că n-au decât un trotuar cu stâlpi noi şi balustradă. Însă planurile de urbanism ale primarului Ioan Popa pentru Cetatea de Foc sunt cu mult mai măreţe.
„Aş pleca de sus în jos, ce vreau eu, ce mi-am dorit eu personal, a mărturisit şeful administrativului reşiţean, în cadrul unei discuţii purtate în cadrul unei sesiuni Urban Talks. Mi-am dorit să fac oraşul ăsta un oraş butic, poate sună bizar însă oraşul are aşa o aşezare colinară frumoasă, pe o vale a râului Bârzava, în amonte avem patru lacuri artificiale şi muntele Semenic, şi în jurul oraşului este o zonă colinară împădurită masiv, încât este un oraş care, dacă vreţi să-l compar ca şi geografie, poate să fie asemuit cu Innsbruck-ul sau cu Salzburg-ul, ca şi poziţionare geografică. Am văzut că este o tendinţă Timişoara, Cluj, Iaşi, Craiova, Galaţi, să creştem, să dinamizăm, să aducem mai mulţi investitori, să aducem mai multă populaţie în oraş. Eu personal, vă spun, nu sunt adeptul acestei strategii pentru că am văzut că ea pune probleme deosebite“.
Edilul a dat exemplul Timişoarei, pe care nu-l consideră demn de urmat: „În momentul în care tu te dezvolţi economic cu o dinamică foarte, foarte bună, dar nu reuşeşti să pui infrastructura în acelaşi ritm, enclavizezi în jurul oraşelor, unde nu ai control. Pentru că sunt comune care au UAT-urile lor, de sine stătătoare, şi dau tot felul de autorizaţii pentru cartiere şi blocuri, şi creezi un haos total. Şi această populaţie care vine de unde vine îţi sufocă oraşul! Nu vreau să discut acum ce tipologie de oameni vine să lucreze pe lefuri minimale la automotive sau mai ştiu eu la ce. Şi aborigenii timişoreni, cum le spun eu, se supără. Zic: domne, eu fac de aici până acolo 45 de minute, când ar trebui să fac zece minute. Nu-i în regulă! Şi atunci, eu nu încurajez dezvoltările astea cu o dinamică puternică a oraşelor“.
Ioan Popa are alte planuri pentru Cetatea de Foc: „Eu vreau să fac Reşiţa un oraş butic, vreau să mă bucur, între ghilimele, de istoria industrială a acestui oraş şi să o pun în valoare din punct de vedere turistic. Şi avem, slavă Domnului, am identificat acum printr-un proiect european, peste o sută de obiective care merită a fi vizitate în Reşiţa şi în jurul Reşiţei. Şi ataşăm acel aqualand în oraş, lângă mall-ul pe care-l face Ceetrus-ul, şi sus pe Semenic punem instalaţia asta de telegondolă, cu pârtii înzăpezite artificial şi cu partea de biciclete, de downhill, de mountain bike pe perioada de vară, astfel încât să atragem o anumită tipologie de oameni în zona noastră. Acum, ca să facem asta, avem de rezolvat câteva probleme. O dată este vorba despre interconectarea zonelor urbane. Distanţa Reşiţa-Timişoara, de 100 de kilometri de cale ferată, astăzi se parcurge în două ore şi jumătate. Ea ar trebui să se parcurgă cam în 40-50 de minute şi încercăm să facem un proiect. Am discutat la nivel de ADR, cu Sorin Maxim, cu colegii noştri de la Timişoara, să facem un proiect împreună cu Timişoara, împreună cu consiliile judeţene, astfel încât să putem să interconectăm zone de care să se bucure toată lumea. Şi eventuale persoane din Reşiţa care ar merge să lucreze la Timişoara, şi eventuale persoane din Timişoara sau care vin în aeroportul de la Timişoara, care vor să beneficieze de turismul din Banatul de Munte. Ăsta e un aspect şi aici am făcut paşi concreţi, adică suntem pe cale să achiziţionăm două, trei tram-uri din Germania, prin intermediul unui reşiţean plecat acolo şi care este foarte dornic să ne spirijine. Lucrează în administraţie publică, în zona Baden Baden. Şi cu aceste trei tram-uri ne vom licenţia. Ăsta este pasul 1, să facem licenţă de transport pe cale ferată. Şi o voi da societăţii de transport a Reşiţei. Şi atunci, mai departe, împreună cu o firmă din Berlin, vom încerca să facem în trei faze dezvoltarea: legătură Reşiţa-Timişoara, legătură Reşiţa-Oraviţa-Anina pe cale ferată, să mergem pe acel Semering, pe cea mai veche cale ferată montană din România, făcută prin 1870-1880, şi evident că vreau să conectez şi zone industriale din oraş, prin intermediul acestui tren-tram“.
JCS-Antoniu Mocanu
