REȘIȚA – Noul volum al lui Costel Stancu, o poezie completă și complexă cu care ne putem mândri!
O carte excelentă, care poate fi citită și recitită și care i-a adus multă bucurie lui Iacob Roman. În „Noaptea creioanelor lungi”, carte lansată recent, Costel Stancu scrie cu o demnitate regală o poezie care nu are loc sau timp și în care putem observa risipiri de obiceiuri și probleme teosofice. Sunt observațiile lui Ionel Bota, cel care-l consideră pe Costel Stancu un poet remarcabil, aflat la o carte importantă pentru ce înseamnă lirica din această parte a țării. „Poetul își așează sufletul undeva în față, limitele vanității pe care destui o avem la tinerețea scrisului nostru au fost demult depășite. În așa fel încât astfel de invocări ale răsfățului cuvântului înseamnă gesticulații lirice”, afirma Ionel Bota în mijlocul prietenilor de la Cenaclul „Semenicul”.
Constantin Rupa remarca obsesia copilăriei în poezia lui Costel Stancu, temă predilectă care centrează universul poetic. Copilul din poet este esența acestei poezii, un copil exemplar spre care se îndreaptă toate metaforele și simbolurile adultului poet. Un poet interesant care a debutat cu o poezie suprearealistă, după cum a punctat Gheorghe Jurma. „Era unul dintre sfătuitorii lui Ion Chichere și, sub influența capacității acestuia de a ieși în lume cu o serie de volume, a prins curaj și Costel să tipărească mai multe cărți. O oarecare asemănare între Ion Chichere și Costel Stancu ar fi prin promovarea poeziei existențiale care se lovește de bariera fundamentală. Tema morții poate că este mare pentru Costel, dar dincolo de asta există un continuu dialog între viață și moarte, între eu și celălalt. În mai toate cărțile sale există și o obsesie a liniștii, celebra liniște a lui Blaga e dusă mai departe în mai toate cărțile sale”, observa Gheorghe Jurma.
Din versul elaborat, clar și limpede pentru fiecare dintre noi, criticul Ada Cruceanu vede posibilitatea ca într-un viitor volum să apară reluări ale creionului văzut ca o realitate efemeră în măsura în care dacă n-ai ascuțitoare degeaba ai creion și oricând poți să ștergi ceea ce ai scris. „O realitate în sprijinul căreia eu mă aștept încă o dată ca disciplina versului să cedeze ușor inspirației în sensul revoltei. Un pic de revoltă înseamnă un plus de poezie față de ceea ce este foarte mult acum”, a concluzionat Ada Cruceanu.
JCS-Ionel Ivașcu
