Caraş-Severin, Romania

REȘIȚA – Ideea reșițencei Anca Andrei, venită după vizitarea unei expoziții a artistului Arman!

Artistul american născut în Franța este cunoscut pentru obiectele pe care le rearanja după ce în prealabil acestea au fost tăiate, arse sau zdrobite. Arman folosea adesea instrumente muzicale, în principal viori și saxofoane, sau statui din bronz turnat. În anii ‘90, în Italia, doamna Anca vedea sculpturile în bronz reprezentând instrumente cu coarde „mutilate” de artist. În fața lor, revenea de după ani imaginea tatălui său, Gheorghe Andrei, inginer mecanic la ICMMB, înzestrat cu ureche muzicală fără însă să fi cântat. „În timpul liber, tatăl meu meșterea viori pe care le lucra manual, folosind obiecte de tâmplărie. Din mâna lui au ieșit peste 20 de viori. La una a cântat marele Ion Voicu, alta a fost oferită cadou Corneliei Vasile”, își amintește doamna Anca despre tatăl plecat dintre noi mult prea devreme, în 1969.

Cum viorile stăteau nefolosite la Reșița și Sinaia, doamna Anca s-a gândit să le deconstruiască, având ca model opera lui Arman. Instrumentele au fost tăiate de un meșter tâmplar după ideile doamnei Anca, după care a urmat rearanjarea lor și pictarea unora dintre ele în culorile curcubeului. Așa au rezultat opt tablouri și 18 exponate având la bază atât viorile lucrate de ing. Gheorghe Andrei, cât și altele cumpărate de fiica sa. Lucrări pe care Anca Andrei își dorește să le expună la parterul casei de căsătorii la mijlocul lunii iulie.

„Viorile lucrate de tatăl meu se numesc viori experimentale. Cinci dintre ele au rămas întregi, dintre care la una se poate vedea în interior. M-aș bucura foarte mult dacă oameni care știu să cânte le-ar încerca pentru a vedea cum sună”, încheie doamna Anca.

Originară din Reșița, a locuit în cetatea focului până în 1971, atunci când, înotătoare fiind, pleca în Germania la un concurs. De-atunci locuiește în Bremen însă, cum nici sângele apă nu se face, nici doamna Anca Andrei n-a uitat locurile natale. A trăit în Reșița până la 20 de ani, iar atunci când a plecat trecuseră deja doi ani de când tatăl său locuia doar în sufletul tinerei înotătoare de atunci. Viorile deconstruite sunt omagiul adus inginerului care n-a încetat niciodată să-și vegheze fiica.

JCS-Ionel Ivașcu