Sunt puţini cei despre care se poate spune că au schimbat cu adevărat omenirea. Şi mai puţini sunt cei care au fost recunoscuţi ca atare în timpul vieţii. Mai curând au fost ignoraţi, ironizaţi, nu de puţine ori prigoniţi sau chiar mai rău, şi au trebuit să treacă mulţi ani pentru ca meritele lor să fie recunoscute. În mod paradoxal pentru o specie ce a avansat atât de rapid, omul, ca individ, este o fiinţă sfâşiată între curiozitate şi precauţie. Iar cei mai mulţi dintre noi vor merge întotdeauna pe calea siguranţei, a fricii faţă de nou. Te şi miri cum de am depăşit nivelul închinării la foc.
Dar, din când în când, apare câte o anomalie – un individ care încalcă toate regulile, sfidează „bunul simţ“ şi convenţiile umane. Un om care are curajul de a gândi şi acţiona dincolo de limitele înguste pe care ni le impunem singuri din spaima pe care o simţim faţă de necunoscut. Un nebun. Pentru că e nevoie de o doză serioasă de nebunie pentru ca să visezi să zbori, să ajungi pe Lună, sau, de ce nu, la o reţea mondială care să pună la dispoziţia fiecăruia posibilităţi inimaginabile de comunicare şi informare.
PC-ul, Internetul, smartphone-ul, toate acestea au existat ca şi concepte înaintea lui Steve Jobs şi a rivalului său, Bill Gates. Le regăseam în filme, în cărţi SF sau în discuţii teoretice. Ideile existau, erau acolo. Dar lipsea cineva care să aibă viziunea necesară transpunerii lor în realitate. De ce au fost ei în stare şi nu alţii? Pentru simplul motiv că doar ei au fost suficient de nebuni să facă asta.
„Înţeleptul se adaptează lumii din jur, nebunul aşteaptă ca lumea să se adapteze după el, spunea G.B. Shaw. De aceea progresul se datorează nebunilor.“ Deşi ne plângem că trăim într-o lume nebună, adevărul e că avem puţini oameni care să iasă din turmă, mult prea puţini dintre aceşti nebuni de care avem atâta nevoie.
Nina Curiţa