Caraş-Severin, Romania

REȘIȚA – Fiind nemulțumit de realitate, Costel Stancu (foto dreapta) își scrie versurile pe un geam aburit, după ce a refuzat un premiu al Uniunii Scriitorilor din România. Pe scurt, așa poate fi rezumat volumul „Testament pe un geam aburit”, apărut la Editura „Junimea” și prezentat la târgul de carte „Gaudeamus”!

Un volum bilingv, tradus în limba engleză de Radu Cernătescu, în care Costel Stancu își reunește cele mai bune poezii. Gestul prin care a refuzat premiul Uniunii este considerat eroic de către Cernătescu, întrucât l-au mai făcut doar Gherasim Luca și Emil Cioran. Primul a refuzat toate premiile la Paris, iar celălalt nu a fost poet. „Costel Stancu nu știe de ce a refuzat un premiu, dar poate că așa intrat în istoria literaturii ca singurul poet care a făcut asta. La fel ca Gherasim Luca, este parțial suprarealist, căutând permanent o desprindere din real spre transcendent. Din această perspectivă poate fi numit un poet metafizic care nu se mulțumește cu realitatea. Metafizica însă nu mai este atât de gustată de publicul de astăzi, care pare să caute mai mult întoarcerea spre realitate.”, s-a referit traducătorul la volumul poetului reșițean.

Încercând să vorbească despre propria carte, acesta își găsește cu greu cuvintele. De aceea se limitează la a mulțumi Junimii pentru onoarea de a-i fi tipărit volumul. Mărturisește în versuri că, atunci când scrie, trece din albul pietrificat al hârtiei în ființa ei curgătoare. E ca și cum ar părăsi această lume aidoma unei păsări cu gușa goală. „Te transformi pe nesimțite într-un războinic resemnat care-și frânge săgețile de genunchi și începe să rostogolească spre cer o firimitură de pâine. Dar tu nu te încrezi decât în transparența nisipului din clepsidră, în înțelepciunea ochiului de a se lăsa înșelat. Scrii și te rogi. Pentru a te pune la încercare, Dumnezeu balansează podul dintre aici și dincolo. Ce aproape e totul. Trebuie doar să pășești!”, citează poetul din „testamentul” scris într-o lume în care încă mai are multe de făcut și de scris.

JCS-Ionel Ivașcu