REŞIŢA – După o perioadă de trei ani în care nu a expus, vineri, 8 aprilie, renumitul grafician Marin Truţulescu, ne-s surprins cu o superbă expoziţie, în care se prezintă în dublă ipostază, de grafician şi pictor.
Pe simezele Muzeului Banatului Montan din Reşiţa, în prezenţa unui numeros public, artistul a expus 30 de lucrări, din care aproape jumătate sunt tablouri realizate în ulei şi acril. Doar grafician, până nu demult, a renunţat la severitatea pe care o impune grafica şi a împrumutat din harul culorilor, spre a-şi exprima şi pictural atitudinea faţă de realitatea pe care o tratează, cu mijloace mai puţin proprii zilelor noastre şi aici mă refer la personajele figurate, al căror aer blând şi serafic aparţine altei lumi.
Pentru descifrarea sensurilor şi particularităţilor expoziţiei, am apelat la cei doi critici care au susţinut vernisajul, reţinând pe scurt părerile lor. „Expoziţia este în ton cu viaţa pe care o trăim, cu momentul de pregătire al postului în care ne aflăm. O meditaţie asupra luminii şi a trăirii depline, în lumea pe care a dăruit-o Dumnezeu oamenilor. Deşi figuraţia, decorul tabloului aparţine goticului, lumina este elementul material care impresionează. Construcţia Catedralei Gotice reprezintă încercarea de înălţare a omului către lumea celestă. Arcadele gotice, ogivele deschid spaţiul terestru spre transparenţa strălucită prin care Dumnezeu îi vede pe oameni. În acest loc al construcţiei ideale, lumea, personajele sunt îngeri, figuri ale perfecţiunii creaţiei. Materialitatea lor este iluminarea, acea adiere a zbaterii aripilor de înger”, spunea dr. Călin Chincea. Iar criticul Adrian Stepan preciza că: „Marian Truţulescu se dovedeşte pe deplin stăpân şi în folosirea semioticii culorilor. Întreaga expoziţie este dominată de o atmosferă de solemnitate, creată de figurarea planurilor secunde în arce de susţinere ale unor bolţi, a căror origine o căutăm în perioada renascentistă. Întru totul contemporan, tratează ziua de azi cu personaje aduse din epoca lui Leonardo, de la care a reţinut blândeţea şi lumina, lumina pe care în mod măiestrit o aşterne ca pe un covor fermecat al înţelegerii dintre tablou şi privitor. Se dovedeşte că graficianul este şi un maestru al reprezentării aspiraţiilor umane prin culoare, având parcă aripi, pe care le-ar fi luat cu sine dintr-o existenţă trecută, de undeva de prin câmpiile unde a înflorit Renaşterea”.
Nimic însă nu ne mai poate surprinde, încât în cei trei ani în care nu a mai expus, artistul a finalizat un doctorat în arte vizuale şi pe lângă calitatea de profesor la Liceul de Artă „Sabin Păuţa”, este lector la Universitatea „Eftimie Murgu”, iar lucrările sale au fost premiate la numeroase expoziţii din străinătate. Cu toate opiniile celor îndrituiţi, nu-mi pot explica de ce îmi place atât de mult această expoziţie şi ca atare vă invit insistent să o vizitaţi, pentru că într-adevăr merită. Dar grăbiţi-vă, este itinerantă, urmând ca în curând să apară pe simeze în Timişoara, Bucureşti…