La fiecare sfârşit de săptămână văd zeci de oameni care îşi spală maşinile în câte un amărât de pârâiaş. Nu cred că au observat vreodată faptul că spumantul de pe maşinile lor spală parcă şi limpezimea vie a acestor pâraie. Dacă mergi prin localităţile străbătute de râuri, imediat îţi dai seama unde se aruncă gunoaiele. Apa Nerei e plină de mizerii din întreg judeţul. Cui îi mai pasă de lichidul inodor, incolor, fără gust omniprezent pe care nici nu îl mai vedem, deşi îl folosim zilnic şi până şi propriile noaste corpuri sunt alcătuite în proporţie de 70% din el?
Dacă nu sunteţi dintre cei ce au picat Bacalaureatul şi în această sesiune din cauza indiferenţei, probabil aţi înţeles deja despre ce vorbesc – apa. Doi atomi de hidrogen, unul de oxigen; ceva atât de simplu şi de banal… Iată, am folosit acest termen, deşi e ridicol să numeşti „banală“ o substanţă de a cărei existenţă depinde viaţa.
Înainte de a mă apuca de scris priveam la paharul cu apă de pe biroul meu şi mă gândeam la raportul unui economist care avertiza că, în maxim trei decenii, apa va fi un produs de lux. Desigur, nu este vreo noutate aici. Ecologiştii, şi nu numai ei, anunţau asta de zeci de ani. Cine să bage în seamă nişte hipioţi, iubitori de animale şi copaci, neproductivi şi inutili? Dar acum vorbim despre Willem Buiter, economistul-şef al celei mai mari firme din domeniul financiar din întreaga lume, care nu poate fi ignorat la fel de uşor, mai ales când prevede afaceri mănoase şi speculaţii riscante pe baza noii mărfi.
Şi totuşi, apa nu este o marfă oarecare. Poţi trăi fără internet, fără mâncare la microunde, fără curent, fără benzină, fără căldură, fără atâtea alte privilegii ale lumii moderne ce ni se par acum de neînlocuit. Dar ce te faci fără „banala“ sursă a vieţii? Substanţa pe care o risipim cu atâta inconştienţă? Şi vom continua să facem asta, până ce va veni o zi în care…
Vă amintiţi câţi nervi vă provocau cele câteva ore de oprire ale apei pentru lucrările ISPA sau pentru alte intervenţii? Ei bine, imaginaţi-vă cum va fi dacă se va opri definitiv. Ştiu că vom ajunge în situaţia în care oamenii se vor ucide între ei pentru o coajă de pâine. Oare vor ajunge să se omoare şi pentru câteva picături de apă?
Nina Curiţa