REŞIŢA – În 1961, arheologul Nicolae Vlasa, de la Muzeul Naţional de Istorie al Transilvaniei din Cluj-Napoca, descoperea cele trei tăbliţe scrise de la Tărtăria, două de formă rectangulară şi una rotundă, toate din lut.
Încă de la descoperirea lor, tăbliţele au stârnit un val de controverse referitoare la cronologia lor şi la secvenţa temporală pe care o ocupă în civilizaţia preistorică. Două dintre aceste plăcuţe sunt acoperite cu semne pictografice, care redau texte vechi, cu peste un mileniu anterioare celor similare descoperite la Djemer-Nasr şi Kis şi Uruk din Sumer, datate în jurul anului 3.300 îH.
Muzeul Banatului Montan din Reşiţa a găzduit joi expoziţia de ceramică „Scriere dunăreană în lumina descoperirilor de la Turdaş şi Tărtăria“, organizată de Muzeul Naţional de Istorie al Transilvaniei şi Institutul de Arheomitologie din Cluj-Napoca.
Aceasta cuprinde 224 de piese, printre care şi copiile celebrelor tăbliţe de la Tărtăria. Despre expoziţie şi importanţa pieselor ce o compun a vorbit prof. univ. dr. Gheorghe Lazarovici, de la muzeul din Cluj-Napoca, care declara că descoperirea de la Tărtăria, respectiv scrisul de pe cele trei plăcuţe de lut, constituie „punctul de pornire pentru o istorie a scrisului, dar şi în reconsiderarea bazinului Dunării ca leagăn al civilizaţiei europene“.