REȘIȚA – Asta e concluzia managerului Liubița Raichici, la cernerea rezultatelor activității Direcției pentru Cultură în 2017.
Privind retrospectiv anul 2017, Raichici a spus că au fost multe surprize deopotrivă benefice și nu: „Aș semnala că ne confruntăm cu o situație absolut reglementată legal, în sensul că județele din Banat au o comisie zonală la Timișoara, iar cei care doresc să intervină asupra monumentelor sau în zona de protecție, beneficiarii sau administratorii, atunci când depun proiectele la noi, trebuie să treacă și prin această comisie. De asemenea, este necesar ca în fiecare an să informăm primăriile, care le sunt obligațiile vizavi de protejarea monumentelor, iar când emit un certificat de urbanism să îl trimită, totuși, și la Direcție. Am constatat pe baza Legii 17 că primăriile solicită un aviz din partea noastră, acolo unde nu avem arheologie, ca proprietarii să-și vândă terenurile. În acest an am avut un număr foarte mare de solicitări, de ordinul sutelor, poate chiar miilor, ceea ce înseamnă că în Caraș-Severin se vinde foarte mult teren“.
Despre proiectele pentru 2018 nu am reușit să aflăm mare lucru, acestea fiind doar întrezărite, pentru că bugetul a întârziat, cum au întârziat și salariile în ultimele două luni la Direcția Județeană pentru Cultură și Patrimoniu Caraș-Severin. Nici nu e de mirare, în toată degringolada în care societatea românească se zbate supraviețuiască, între proteste, legi aberante și ordonanțe de urgență. Că Direcția trebuie să se ocupe de patrimoniul cultural și nu să facă cultură, prin tot felul de manifestări, gen lansări de carte și expoziții și asta s-a luat la cunoștință, după repetate precizări din partea ministerului de resort. Că, în fine, cultura a rămas și va rămâne, probabil, și pe mai departe marginalizată, pe post de Cenușăreasă, e de la sine înțeles. Vor fi însă bani în anul centenarului Marii Uniri, iar Ministerul Culturii îi va da în stânga și în dreapta pentru tot felul de proiecte pentru că își dorește ca „societatea civilă să fie parte a Programului de Aniversare a Centenarului Marii Uniri de la 1918 și a Războiului pentru Întregirea Neamului“.
De aceea a lansat un apel pe site-ul său oficial, destinat operatorilor culturali privați și organizațiilor neguvernamentale ce desfășoară activități culturale, pentru a-și face cunoscute proiectele în vederea finanțării. Câte și ce fel de proiecte vor câștiga acești bani, dar mai ales cum vor fi folosiți, intuiția ne spune că multe asemenea proiecte sunt din start eșecuri culturale, care nu vor conștientiza populația asupra realei importanțe a evenimentului, iar banii vor fi irosiți, ca de atâtea ori, pe „creații“ care nu folosesc nimănui sau nu sunt „apreciate la adevărata lor valoare“.
Ce s-a făcut și ce este probabil să se facă prin DCPJCS
În „stand-by“, așadar, până va ști pe ce bani se va baza Direcția pentru Cultură și Patrimoniu a Județului Caraș-Severin, directorul Liubița Raichici a radiografiat anul cultural 2017 și a îndrăznit să privească, totuși, spre 2018: „De când sunt eu director, nu avem buget pentru cultură. Banii pentru manifestări se obțin din diverse surse atrase, nicidecum din bugetul alocat de stat, nu există așa ceva. Pentru noi, în fiecare an sunt două evenimente importante și cruciale, respectiv Ziua Națională a Culturii Române, pe care și în 2018 o vom sărbători la Oravița și Festivalul Internațional Porțile Poeziei. Pentru ambele am avut sprijin din partea Primăriei și Consiliului Local Oravița, a Liceului Teoretic General Dragalina, Asociației Sf. Ecaterina, Episcopiei Caransebeșului, a Grupului CEZ ș.a. Nu am avut, în schimb, nici un fel de ajutor din partea Consiliului Județean și a Primăriei Reșița, lucru pe care doresc să îl îndreptăm în 2018. Sigur, obiectul de activitate al Direcției este protejarea patrimoniului. Există instituții specializate pe cultură, cum este Centrul pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale, teatrul ș.a. Cu toate acestea, chiar și fără buget noi găzduim sau suntem co-organizatori, acolo unde se pot crea evenimente culturale și artistice, fără a apela la o finanțare importantă, aceste evenimente nefiind cuprinse în agendă“.
De altfel, toate manifestările și activitățile culturale organizate de Direcție vor sta în 2018 sub semnul centenarului Marii Uniri. Liubița Raichici a mai declarat că activitatea instituției este mult îngreunată de lipsa personalului, echipa fiind mică, iar volumul de muncă mare, în plus nu sunt specialiști pe segmentele de activitate aferente. Din cele bune cernute prin sita rezultatelor, restaurarea mănăstirii de la Baziaș, prima poartă de intrare a Dunării în țara noastră, este una din reușite: „Am avut bucuria, pe baza proiectului făcut și achitat de Ministerul Culturii la mănăstirea Baziaș din alte fonduri, să se efectueze lucrările de restaurare, pentru începutul acestora, primul pas e cel mai important, chiar dacă e mic, Primăria Socol primind un buget care a urnit lucrările. De aceea, sprijinim administrația publică locală și județeană în a obține fonduri pentru monumente, în sensul că noi îi ajutăm cu toată logistica de care dispunem pentru întocmirea documentației necesare în obținerea avizelor. Ceea ce îmi doresc foarte mult pentru 2018 este ca noul an să fie cel puțin la fel ca cel pe care îl încheiem, să avem o relație foarte bună cu administrațiile locale și județene, cu toate instituțiile și, bineînțeles cu mass-media, pentru a continua tradiția acestor colaborări“.
Ar mai fi multe de spus, în condițiile în care Direcția administrează cca. 900 de monumente, din care mai bine de jumătate sunt situri arheologice, celelalte fiind clădiri-monumente și câteva monumente de for public. În condițiile în care Oravița, bunăoară, în intenția, bună de altfel, de a transforma orașul în obiectiv turistic, are la Primărie o listă de poate mai mult, dar nu mai puțin de 17 proiecte de muzee și lista se tot mărește…fără a se concretiza, unele dintre locații fiind chiar clădiri de patrimoniu. În condițiile în care 2018 este un an important pentru națiunea română, un întreg alai de manifestări fiind anunțate pentru sărbătorirea centenarului Marii Uniri. Din toate, cu un singur lucru, care este cert, sunt de acord și cei pro și cei contra culturii. Și-anume că, identitatea unui popor se afirmă doar în și prin cultură.