Caraş-Severin, Romania

REŞIŢA – Imagini pitoreşti din Banatul Montan, reţinute în fuga creionului sau peniţei lui Francisc Matiaş! 

Galeria Direcţiei Judeţene pentru Cultură a găzduit, vineri, vernisajul ineditei expoziţii de grafică în tuş, creion şi cărbune a plasticianului reşiţean Francisc Matiaş. Intitulată „Hoinăreli prin natură, cu caietul de schiţe“, grupajul dens al desenelor ilustrează o parte a travaliului presupus de transferul imaginii de pe retină pe pânză. Prezentându-se ca un ansamblu unitar, expoziţia este alcătuită, de fapt, din lucrări distincte aflate în diferite faze de execuţie. „Sunt schiţe făcute cu diverse ocazii, reprezentând munca premergătoare realizării unui tablou în ulei. Pe unele le-am făcut în timp ce eram la pescuit sau după ciuperci, pe altele în taberele de creaţie. Lucrul efectiv la ele a avut loc însă acasă, în atelier.“, a precizat Francisc Matiaş (foto, centru).

O abordare „old-school“ pe care o regăsim, de altfel, în întreaga sa creaţie, deprinsă la Liceul de Artă din Timişoară şi, iată, neabandonată de la absolvirea acestuia. Poate de aceea, expoziţia are şi un pronunţat caracter didactic, după cum a opinat criticul de artă Ada D. Cruceanu (foto, st.). „Ochiul nostru, fotografic, suprinde un moment şi-l plasează ca instantaneu în memoria latentă după care, transferat memoriei active, este repus de plastician pe un suport. Dacă alţi plasticieni, odată cu transpunerea, aduc pe pânză şi un joc al capacităţii de exprimare, între impresionism şi expresionism, în cazul lui există o structură personală, un raport direct, imediat, între memoria latentă şi cea activă, un transfer atitudinal şi conceptual care, din punctul meu de vedere, îl recomandă cel mai bine.“, a explicat ea, „personalizându-l absolut în galeria plasticienilor, cel puţin al celor din Banatul Montan“.

Recunoaştem în aceste desene, aşa cum a arătat curatorul expoziţiei, Dana Antoaneta Bălănescu, imagini redate aproape fotografic de pe întinsul întregului Banat: începând cu bălţile Giarmatei până la acumulările Secu, Breazova, Văliug şi Trei Ape, trecând prin Cheile Caraşului şi, nu în ultimul rând, prin Gârnic, satul de origine al părinţilor artistului. „Suntem prea ancoraţi în ideea că imaginea trebuie neapărat să fie color, că trebuie să fie explozivă, să ne cucerească!“, a spus Ada D. Cruceanu, în încheierea prezentării acestui univers monocrom propus de Francisc Matiaş. O cauţionare care lasă, desigur, la latitudinea privitorului continuarea imaginară a lucrului la o schiţă sau alta şi, de ce nu, aplicarea mentală a propriei palete de culori.

JCS-Walter Fleck