REȘIȚA – Unul dintre cele mai cunoscute nume din istoria galeriei CSM Reșița, Marcel Gușcă, a anunțat că se retrage din prima linie a Guardei Ultra, după 34 de ani petrecuți în fruntea suporterilor rosso-neri! Într-un mesaj emoționant, liderul galeriei a rememorat momentele care au marcat parcursul suporterilor încă din 1992, atunci când galeria era aproape destrămată!
Alături de câțiva prieteni a decis să reorganizeze grupul, iar în anii care au urmat acesta a devenit una dintre cele mai apreciate galerii din fotbalul românesc. Gușcă amintește perioada de glorie din prima divizie, când Tribuna a II-a era animată de mii de suporteri, deplasări impresionante, coregrafii și o atmosferă care a făcut ca imaginile cu galeria reșițeană să apară inclusiv în genericele emisiunilor sportive ale vremii.
Mesajul său evocă însă și momentele dificile traversate de club. Liderul Guardei Ultra vorbește despre perioada în care echipa se confrunta cu mari probleme financiare, despre sprijinul oferit de suporteri prin chete și donații, dar și despre desființarea clubului, pe care o consideră consecința lipsei de implicare a autorităților de atunci.
Un capitol important al declarației îl reprezintă lupta pentru readucerea palmaresului istoric al CSM Reșița în Valea Domanului. Marcel Gușcă susține că, alături de alți suporteri, a făcut numeroase demersuri pe lângă autoritățile locale, apreciind implicarea primarului Ioan Popa în finalizarea acestui proces și considerând recuperarea palmaresului drept cea mai mare satisfacție personală din activitatea sa în galerie.
Decizia de a face un pas în spate nu are însă legătură cu pasiunea pentru club, ci cu problemele serioase de sănătate. Marcel Gușcă dezvăluie că și-a pierdut aproape complet auzul, după ce ani la rând a amânat intervenția medicală recomandată de specialiști. Medicii i-au recomandat să evite zgomotul, însă locul său a rămas, până acum, lângă tobele galeriei.
Liderul suporterilor mărturisește și cât de greu a trăit unele dintre cele mai dureroase momente din istoria recentă a clubului, amintind barajele pierdute de CSM Reșița și stările de rău pe care le avea în timpul meciurilor decisive. Deși renunță la rolul de lider al Guardei Ultra, Marcel Gușcă transmite că nu se desparte de echipa pe care a susținut-o întreaga viață. El le mulțumește tuturor suporterilor care au fost alături de galerie de-a lungul anilor, precum și presei locale pentru sprijinul acordat în promovarea acțiunilor desfășurate.
„În anul 1992, galeria era aproape destrămată. Dezamăgit de situație și cum aveam deja aproape 10 ani în galerie, am vorbit cu câțiva prieteni apropiați pentru a strânge rândurile și a continua activitatea. Zis și făcut. Plini de entuziasm, ne-am pus pe treabă și am crescut ca grup în curând. Apogeul a fost în anii de primă divizie, ani când rândurile galeriei au fost îngroșate cu mulți tineri și când, practic, toată Tribuna a II-a participa la diversele acțiuni ale galeriei. Deplasări, coregrafii, încurajări. Au venit din nou ani grei. Ani în care echipa nu avea nici măcar ce mânca. Și atunci ne-am intrat din nou în rol. Chete, donații, diverse sponsorizări din partea patronilor magazinelor de cartier. Din păcate, nu am putut rezista. CSM Reșița era părăsită de oficialitățile acelor vremuri. Oameni care chiar puteau face multe pentru club. Nu au făcut și a venit desființarea. După un moment de zăpăceală, de derută, mâna de oameni rămasă fidelă culorilor roș-negre a trecut la <<atac>>. Am început să batem ba la ușa Primăriei, ba la ușa Consiliului Județean și, până la urmă, am reușit un troc. Reușeam să avem echipă, dar nu una care să dețină palmaresul vechiului CSM. Nu a contat la acea vreme. Știam că va veni momentul în care vom putea readuce palmaresul în Valea Domanului. Și a venit acel moment. A durat, dar ne-am văzut ținta atinsă. Domnul primar Ioan Popa a fost singurul care s-a implicat în acel demers. Mulți ani de încercări eșuate au fost încununați de succes la puțin timp după înscăunarea lui Nelu Popa. Domnul primar, după ce ne-a ascultat doleanțele, a avut o discuție cu Robert Benczik, care reușise să smulgă palmaresul de la Dinel Staicu și astfel să punem punct unui capitol negru pentru istoria fotbalului reșițean. A fost cea mai mare bucurie a mea pentru că am putut contribui la aducerea palmaresului acasă.
Desigur, au fost și alte momente frumoase. Să nu uităm că, în acei ani ’90, genericele de Sport TV începeau cu galeria noastră. Am încercat să facem o imagine bună clubului, dar și orașului, tot timpul. Mă bucur că în ultimii ani la club a fost stabilitate. Nu au fost rezultatele dorite de suporteri, promovarea în Liga 1, dar eu am fost mulțumit că avem o echipă care se situa la mijlocul clasamentului și un club fără datorii mari. Contează mult aspectul datoriilor. Degeaba promovezi în prima ligă și în următorii doi ani ești desființat. Acum, după 34 de ani de activitate în fruntea galeriei, am decis să fac un pas în spate. De ani de zile am mai multe probleme de sănătate. Una dintre ele m-a lovit crunt. Auzul. Domnul doctor Chisăliță mi-a transmis în mod repetat să merg să fac o intervenție chirurgicală la Timișoara, fiind șanse mari să îmi revină auzul la urechea cu probleme. Nu mi-am găsit timp. Pentru Metalul, tot timpul din lume, dar pentru mine, pentru familia mea, niciodată. Când am constatat că am probleme și la cealaltă ureche, am realizat că problema e gravă și am fugit la Timișoara. Din păcate, prea târziu. Nu mă mai ajută nici operația, nici măcar un aparat auditiv. Am primit sfatul să evit zgomotul. Și urechea mea e tot lângă tobe. Asta e cea mai mare problemă dintre cele avute. Stresul din timpul meciului mă dă gata. După barajul pierdut cu Dumbrăvița am rămas o oră plângând în tribună, altă oră în centru, deprimat, pe scările unui magazin. La Deva, la un alt meci de baraj, dacă nu îmi dădea o doamnă care a însoțit echipa în deplasare un medicament, cred că muream. Stau prietenii lângă mine în tribună cu sticla de apă pregătită. De prin minutul 80 am stări de durere de cap, amețeli, vomă. Am anunțat de anul trecut că voi părăsi primul rând. Trebuia atunci, dar știam că vine marele eveniment, Centenarul clubului, și mă gândeam că este nevoie de aportul meu. Și a fost. Mai mult decât credeam.
Mulțumesc tuturor suporterilor care au ținut aproape de galerie și, bineînțeles, de club, suporteri care mereu, când am făcut apel la ei, nu au stat deoparte. Acum îi rog, îi îndemn să procedeze la fel. Galeria și, normal, clubul au nevoie de fiecare om. Mulțumesc și presei locale, care de fiecare dată a fost lângă galerie și prin ea ne-am putut face cunoscute acțiunile. Voi rămâne cu siguranță un suporter fidel al clubului, o voce importantă în T2 și în comunitatea noastră de suporteri, dar cu siguranță nu prima. Toți pentru echipă! Toți pentru culori!”, a declarat Marcel Gușcă.
Retragerea lui Marcel Gușcă din prima linie a galeriei încheie un capitol important din istoria suporterilor roș-negri. Timp de peste trei decenii, numele său s-a confundat cu Guardia Ultra și cu sprijinul necondiționat oferit CSM Reșița. Chiar dacă nu va mai conduce galeria din primul rând, mesajul său rămâne același: „Toți pentru echipă! Toți pentru culori!”
JCS-Ștefan Moraru
1 Comentariu
Respect,domnule Guscä!
Multä sänätate!