Am venit în 2022, când povestea acestui ziar avea deja în spate mii de dimineți, pagini, oameni, bucurii și încercări. Dar am venit și, fără să-mi dau seama, am rămas cu sufletul. Și aleg să rămân o viață. Pentru că Jurnal de Caraș-Severin nu a mai fost, în timp, doar locul în care muncesc. A devenit un loc pe care îl iubesc, pentru care lupt, sper și cred!
Am spus mereu că omul sfințește locul. Aici am înțeles cât adevăr încape în aceste cuvinte.
În spatele acestui ziar sunt oameni, caracter, curaj și suflet. Și este un om care a știut să țină lumina aprinsă când vântul a bătut din toate părțile.
Nina, redactorul-șef, liderul, omul cel mai ambițios și curajos pe care-l cunosc.
Am avut privilegiul să văd toate acestea de aproape. Să văd oamenii primind ziarul, răsfoindu-l, vorbind despre el. Și nu voi uita niciodată acel „Ahhh… miroase a ziar!” – poate cea mai simplă și mai frumoasă dovadă că unele lucruri încă ating sufletul. Pentru că 10.000 de ediții nu sunt doar un număr. Sunt 10.000 de dimineți în care cineva a
așteptat ziarul.
Sunt recunoscătoare că, deși nu am scris primele pagini ale acestei povești, am primit șansa să scriu câteva dintre cele de astăzi. Și sunt mândră că o parte din munca, zilele și sufletul meu au rămas aici.
Cred că Dumnezeu așază oamenii la timpul potrivit și că unele întâlniri nu sunt întâmplătoare.
10.000 nu este un sfârșit. Este doar o pagină pe care o întoarcem. Iar eu vreau să fiu aici pentru cele care urmează. Pentru că un loc în care pui muncă poate deveni locul tău. Dar un loc în care pui suflet devine parte din tine.
La mulți ani, „Jurnal de Caraș-Severin”!
10.000 de ediții în urmă. Și, cu Dumnezeu înainte, o infinitate de pagini înainte!
Cornelia Nagy
