REŞIŢA – Cam aşa stau lucrurile după toate discuţiile, licitaţiile, contestaţiile şi sechestrele instituite pe aceste obiecte de tezaur naţional.
În aparenţă, o conferinţă de presă susţinută de Liubiţa Raichici, şefa Culturii cărăşene, a pus punct discuţiilor vizavi de eventuala vânzare sau înstrăinare a vreunei locomotive cu abur din muzeul reşiţean în aer liber: „Atâta timp cât locomotivele cu abur din Muzeu, aflate în proprietatea fundaţiei (UDR – n.r.), sunt obiect de litigiu şi se află sub sechestru, sub nicio formă nu pot fi vândute! Abia la finalizarea litigiului, cu o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, poate fi ridicat sechestrul şi se poate exercita dreptul de preemţiune al statului român. În cazul nostru, fiind vorba despre tezaur, dreptul de preemţiune poate fi exercitat, în ordine, de statul român, prin Ministerul Culturii, după care de Consiliul Judeţean şi apoi de Primăria Reşiţa. Dacă niciunul dintre cele trei drepturi de preemţiune nu este exercitat, abia atunci putem vorbi despre o vânzare către terţe persoane. Însă în situaţia dată în care, vizavi de muzeu, există atât litigiu, cât şi sechestru instituit de DNA Timişoara, nu putem vorbi nici de preemţiune, nici de vânzare. (…) Dacă procedurile totuşi continuă, vânzarea va fi lovită de nulitate“. Dacă dreptul de preemţiune nu este, însă, exercitat de nimeni, vânzarea ar fi legală, ar presupune ca locomotivele să rămână în ţară, dar nu neapărat la Reşiţa. Şi, deocamdată, nici Ministerul Culturii, nici CJ n-au transmis vreun interes vizavi de muzeul din Triaj.
Liubiţa Raichici, directorul Direcţiei Judeţene pentru Cultură a prezentat un scurt istoric despre cum judeţul a fost năpădit de tot felul de „oferte“ pentru locomotive, simţindu-se necesitatea instituirii unei protecţii suplimentare, superioare, care să le asigure liniştea pe malurile Bârzavei. Aşa au ajuns – după dosare, drumuri şi expertize – tezaur naţional. Tocmai această clasificare ar fi trebuit să oprească înstrăinarea lor aşa cum s-a făcut iniţial între UCMR şi fundaţia UDR, tranzacţie aflată şi acum pe rolul instanţelor. De acolo a început, de fapt, necazul. Fastul inaugurării muzeului de locomotive a cerut fonduri suplimentare, pe care fundaţia care îl administrează nu le avea, aşa că le-a primit ca donaţie de la Hydro Engineering (HYE) – societate înglodată în datorii care n-ar fi avut voie să doneze. Şi cum lichidatorul de la HYE cere acum banii înapoi, fundaţia nu-i poate da decât sub forma locomotivei care a fost scoasă deja la licitaţie de două ori. Asta cu toate că executorul judecătoresc a tot fost informat că procedurile pe care le urmează sunt dincolo de slova legii.
O a treia tentativă era să aibă loc marţi, 9 august, însă jocul de-a licitaţia a fost întrerupt de cei de la DNA. Norocul ar putea veni pe calea anulării donaţiei iniţiale a locomotivelor, acestea urmând să revină la UCMR, de unde ar putea fi preluate de primărie, în contul datoriilor uzinei. Potrivit primarului Reşiţei, Ioan Popa, sechestrul DNA a venit ulterior celui pentru datorii, instituit deja pe locomotiva care a fost scoasă la vânzare, şi că procedurile ar fi legale… Administraţia a intenţionat să cumpere creanţa de 170.000 de lei pentru care locomotiva este scoasă la mezat, urmând să preia toate exponatele din muzeu. Demersul rămâne, însă, lipsit de reuşită. Ioan Popa a precizat că „am întâmpinat reticenţe din partea unor colegi de-ai mei, consilieri, chiar de la noi, de la liberali, şi a unei părţi din juriştii primăriei, pentru că am vrut să iniţiem o hotărâre de consiliu local şi să ne asumăm acest cost“…