De aici ni se trag multe... - Caon.ro

Caraş-Severin, Romania

REȘIȚA – Privesc în jur. Analizez cu atenție. Uneori mă mir, alteori reacționez, dar în ultima vreme rămân de multe ori fără cuvinte în fața unor fapte, atitudini, întâmplări. Sunt tot mai convinsă că lumea nu o să piară din cauza lipsei de oameni, ci din cauza abundenţei de neoameni. Am parafrazat un proverb vechi dintr-o altă cultură.

Am citit zilele acestea din Monografia Insulei Ada Kaleh, o bijuterie demult pierdută, ca multe altele pierdute de țara aceasta. Mi-a atras atenția, în mod special, detaliul din descrierea unui eveniment catalogat ca fiind unul fericit, pentru că a schimbat soarta locuitorilor acestei insule: vizita Regelui Carol al II-lea din 4 mai 1931. După întâlnirea cu Regele Alexandru al Serbiei, Carol al II-lea a poposit pe insulă, însoțit de prim-ministrul Nicolae Iorga. După ce a ascultat problemele oamenilor, a mers la o cafenea și a fost servit cu o cafea, cu aceeași ceașcă din care a băut tatăl său, Regele Ferdinand, cu mulți ani înainte când a vizitat Ada Kaleh. Detaliul cu ceașca mi-a reținut atenția. Prețuirea arătată printr-un gest simplu m-a impresionat. Este adevărat că, deși sunt un om care respect tot ce merită respectat, în ziua de azi eu nu văd, printre cei care ne conduc, un om de stat căruia să îi țin ceșcuța după ce ar bea o cafea. Ca să convingi trebuie să ai convingeri, ca să impui trebuie să ai atitudine, ca să câștigi trebuie să înveți să știi tu să joci. Lucrurile sunt complicate în ziua de azi, când expresia oricărui tip de succes pare a fi exprimată doar material. Banii reprezintă criteriul respectabilității sociale cam peste tot și de aici ni se trag multe.

Revenind la ce v-am spus la început, „neom“ este cuvântul perfect pentru cei cărora li se şubrezeşte caracterul, iar oamenii-neoameni îi găsim tot mai des, peste tot. Pot fi atât din rândul celor needucaţi, cât şi din rândul celor cu cele mai înalte şcoli; sunt săraci sau bogaţi, importanţi sau mai puţin importanţi, au propriul interes sau sunt prinşi în jocul altora. Întâlnim neomenia în instituţii, pe stradă, în trafic, în diverse locuri şi anumite momente, direct sau indirect. O simţim în privirea dispreţuitoare a  câte unui funcţionar care de mult nu mai este preocupat de atribuțiile ce-i revin, în nepăsarea asistentei care nu îți mai verifică perfuzia, în lipsa privirii celui căruia îi pui o întrebare. Simțim neomenia în înjurătura celui care se crede singur la semafor, în nepăsarea celui care abia îşi târăşte picioarele pe trecerea de pietoni, în superficialitatea educației, în prostia multor părinți, în minciuna celui de lângă tine, în perfidia celui pe care îl crezi prieten, în lipsa de respect a colegului cu care eşti mereu om, în trădarea celui în care ai avut încredere, în comportamentul deviant al celui pe care l-ai ridicat pe un soclu, în uitarea celui pe care l-ai ajutat mereu, în infatuarea celor pe care niciodată nu i-ai privit de sus, în spatele întors al celor pe care i-ai pus pe primul plan în defavoarea ta, în nepăsarea faţă de cel aflat în nevoie…

Neomenia este în mijlocul nostru ca nație, ca țară. Despre Caraș-Severin  și ce se întâmplă aici ce să mai zic? Este un județ tare frumos. Dacă trăia Caragiale, s-ar fi mutat la noi…

JCS-Nina Curița