REȘIȚA – Cel care a format generaţii de artişti plastici la Reşiţa, pictorul şi graficianul Petru Galiş, a răspuns provocării promotorului cultural Dorinel Hotnogu de a realiza o expoziţie cu tematica spaţiului limitat şi păsările care au uitat cum se zboară!
Vernisajul a fost programat iniţial în 26 martie 2020, la Galeria Calpe din Timişoara, însă odată cu restrângerea libertăţii de mişcare şi a măsurilor impuse de starea de urgenţă, evenimentul a fost amânat, până când a prins contur ideea unui vernisaj online, aidoma altor manifestări culturale. Astfel, expoziţia a fost vernisată virtual miercuri, 13 mai 2020, pe pagina de Facebook a Galeriei Calpe. Dacă pandemia de coronavirus a restrâns libertatea de mişcare, partea plină a paharului a oferit, în schimb, şansa de a ajunge cu un singur click oriunde în lume, deci şi la Timişoara, pentru a onora cu prezenţa, evident tot virtual, evenimentul celui care a rămas, într-un fel, tot al nostru, al reşiţenilor, maestrul Petru Galiş. Expoziţia ar fi trebuit să cuprindă aproximativ 130 de lucrări, însă pe simeze se află doar jumătate. „Pentru că trăim timpuri interesante, avem o altă abordare, a spus managerul Galeriei Calpe, Călin Petcana. Avem o expoziţie de pictură a artistului Petru Galiş, dar pe care v-o prezentăm într-o postură diferită. Online, de data aceasta, (n.r. expoziţia) e parţială, pentru că am ales doar subiectele care se potrivesc acestor vremuri“.
Despre tematică, maestrul a explicat: „Ideea care mi-a dat brânci pentru multe din lucrări este Ostap Bender, personaj născocit de Ilf şi Petrov, Marele Combinator care a făcut să bată vântul din direcţia din care a vrut el. De aceea, personajul apare în aproape toate lucrările mele mari, ba chiar şi în cele mici. Am născocit pentru el încă un personaj, şi-anume «paznicul uşilor deschise», ăla care nu lasă să se închidă uşile niciodată. În principiu, se pune pază acolo unde se încuie ceva. «Paznicul uşilor închise» şi Marele Combinator sunt singurele păsări care încă n-au uitat zborul. Celelalte umblă pe jos sau scormonesc într-un acvariu uscat. Prietenul meu Hotnogu este cel care m-a aţâţat în urma unei discuţii“. Dorinel Hotnogu, prezent şi el virtual în filmuleţul de promovare a expoziţiei a subliniat: „Am discutat cu domnul Galiş despre această metaforă a păsărilor, a coliviilor, a limitei, a pierderii libertăţii, a pierderii democraţiei. Odată cu căderea zidurilor, odată cu recăpătarea libertăţilor rămânem în continuare anchilozaţi, nu reuşim să zburăm din nou, pentru că libertatea necesită exersare zilnică“.
Darul pedagogic al pictorului Petru Galiş
Alte argumente care să ne determine să vizionăm online expoziţia ţin şi de latura pedagogică a profesorului Petru Galiş: „Pictura nu trebuie să povestească, ea trebuie să exprime, dar pentru mine povestea este necesară ca pentru o construcţie structurală. Pe o structură literară pun, aşadar, pictură. Ăla este rezultatul adevărat. Teoretic, atunci se întâmplă adevărata artă plastică. O treime din această expoziţie ar fi fost această idee de claustrare în colivie, a precizat maestrul Galiş. Se grefează cu precizie peste vremurile pe care acuma le trecem. (…) În afară de colivii am pictat şi garduri. Gardul e o chestie vulgară, iniţial, dar poate fi şi împodobit. E un mod de a ne fura singuri căciula. Facem o oprelişte şi e frumoasă. Şi colivia poate să fie aurită. Omul are nevoie de frumos. Avem nevoie de armonie, ăsta este un lucru fundamental. În dizarmonie se zămislesc monştrii. Una peste alta, aştept vremea în care să pot să-mi primesc prietenii în galerie şi să le arăt întreaga expoziţie. Cum deschizi o colivie, te trezeşti că eşti în alta şi pe urmă în alta. Acum am pictat colivii şi păsări care se mişcă dintr-o colivie în alta, care au plecat dintr-o colivie, care au rămas, altele, ezită, fiecare cu propria expresie. Asta este simfonia expresiilor păsărilor. Să nu zicem simfonie… să zicem, doar aşa… o uvertură…“.
JCS-Alexandra Gorghiu
