Crâmpeie din istoria locului, redescoperite - Caon.ro

Caraş-Severin, Romania

REȘIȚA – Panoul din imagine a fost amplasat pe malul râului Bârzava, în fața vilei Koch. Aceasta găzduiește Casa Corpului Didactic, fiind una dintre clădirile simbol ale Reșiței. În total, șase asemenea panouri vor fi amplasate în oraș, în cadrul proiectului de realizare a unui muzeu virtual al Reșiței!

Ideea unui asemenea muzeu a aparținut Asociației Make Better din București, care a obținut și finanțarea din partea Administrației Fondului Cultural Național. Apoi i s-au alăturat Primăria Reșița, Muzeul Cineastului Amator (MCA) și specialiștii arhivei de imagine a Muzeului Țăranului Român. Rezultatul muncii tuturor este site-ul amintit, care cuprinde imagini din arhiva MCA, informații despre istoria Reșiței și amintiri ale locuitorilor ei.

„Există colaborări mai vechi între Make Better și Primăria Reșița. De asemenea, noi ne cunoaștem mai demult. În cadrul proiectului care vizează muzeul virtual, au avut loc și o serie de tururi ghidate vizând clădiri reprezentative din oraș precum Universitatea, Gara Sud, Palatul Cultural, Vila Koch, Parcul Cărășana, Universalul Vechi, zona industrială, Liceul Diaconovici Tietz sau Biserica Maria Zăpezii. Tururi pe care le dorim continuate”, aflăm de la Andrei Bălbărău, fondatorul MCA.

Cele șase panouri spun povestea tot atâtor obiective ale Reșiței. Despre Vila Koch aflăm că a făcut parte dintr-un întreg cartier dezvoltat la sfârșitul sec. XIX în zona Gării Reșița Sud, dispărut însă sub lama buldozerelor în anii ‘80. În fața ei, se află gura de vărsare în Bârzava a canalului Ieruga, cea mai veche construcție de pe teritoriul actual al orașului, ridicat între 1767-1771 pentru a pune în mișcare instalațiile hidraulice ale uzinelor.

Despre casele din Rândurile I-IV din Dealul Crucii și cele de pe str. Țerovei aflăm că sunt considerate a fi cele mai vechi din oraș. În 1846, 200 de familii de slovaci au primit loturi de case. Aici au ridicat locuințe înșiruite după modelul celor din localitățile miniere și siderurgice din centrul și vestul Europei. De pe un asemenea panou aflăm și că extinderea uzinelor a dus, până la sfârșitul anilor ‘70, la dispariția unui întreg cartier aflat în zona străzilor Traian Lalescu și Mihai Viteazul. Au rămas în picioare câteva case, Liceul Tietz, trei biserici și platanul sădit în 1815.

Au rămas și amintirile pe care oameni inimoși le aduc în fața tuturor sub forma muzeului virtual ce poate fi vizitat pe site-ul „muzeulvirtualresita.ro”. Un muzeu care se vrea dezvoltat continuu, păstrând mândria trecutului și privind spre viitor.

JCS-Ionel Ivașcu