REŞIŢA – Lumea paginilor scrise a vibrat în inima Reşiţei, în cadrul unei acţiuni dedicate cărţii, bibliotecarilor şi… templului pierdut.
Sala de şedinţe a palatului administrativ municipal reşiţean a găzduit, miercuri, 20 aprilie, un dublu eveniment, fiind marcată atât Ziua Naţională a Bibliotecarului, cât şi Ziua Internaţională a cărţii şi a drepturilor de autor. Evenimentul a debutat cu o scurtă retrospectivă a activităţilor derulate de către Biblioteca Municipală în 2015, prezentată de Marius Motoşan, directorul instituţiei.
Acţiunea s-a dovedit a fi una de suflet, implicând participarea mai multor oameni de cultură, bibliotecari, elevi, cititori, reprezentanţi ai autorităţii locale şi reşiţeni. Criticul de artă Ada D. Cruceanu a vorbit despre lumea aflată într-o continuă criză de timp în care trăim, în care nu prea mai avem timp să trecem pragul unei biblioteci publice, pentru a pune mâna pe o carte, şi că ar trebui să luăm lucrurile mai încet. A mărturisit că tocmai a donat bibliotecii câteva volume, invitându-i pe reşiţeni să facă acelaşi lucru, renunţând la cărţile care le sunt de prisos în gospodărie, pentru ca ele să ajungă din mână-n mână la cât mai mulţi cititori: „Din mână-n mână, cartea trebuie să fie o plăcută zăbavă!“.
Istoricul Antoaneta Bălănescu a povestit despre cum privea cu îngrijorare, în urmă cu câţiva ani, invazia tehnologiei, a tehnicii de calcul în viaţa noastră, făcând-o să gândească din perspectiva unui viitor mai îndepărtat, unde oamenii ar fi „în căutarea templului pierdut“, adică în căutarea bibliotecilor care ar fi deja dispărute. Dar copiii prezenţi la acţiune şi mesajele lor au făcut-o să considere că biblioteca, templul cărţii, nu a murit. Simple şi încurajatoare au fost mesajele celor doi tineri prezenţi la acţiune, Octavia Maria Rusu şi Dean Moţoca, elevi în clasa a IV-a E la Colegiul Naţional „Mircea Eliade“ din Reşiţa, completate de cuvintele părintelui Petru Berbentea, care spunea că „bibliotecarii sunt cei care împrăştie seminţele culturii“, asemănându-i cu îngerii.
Scriitorului Nicolae Sârbu i-a revenit menirea de a închide evenimentul. A vorbit despre umbrirea cărţii de tehnologia actuală, exprimându-şi optimismul că ea va fi repusă la locul de cinste, lucru care se întâmplă deja în state care au avut acces la tehnologie înaintea noastră. „Cartea a fost scrisă când pe cărămizi, când pe piele, când pe papirus. Acum este electronică, deci suportul diferă. Dar cartea ca idee, ca obiect şi ca suflet al culturii persistă“, a conchis omul de cultură, încheindu-şi alocuţiunea cu poezia „Legenda unui oraş cu tramvai tras de poeţi“, din volumul său „Piscina cu pioneze Stradivarius“. Şi dacă Reşiţa nu mai are tramvaie, n-o să mai aibă nici linie, a rămas doar cu o umbră a vechii industrii, îşi mai păstrează însă numele de… „oraşul cu poeţi“.
Nu putem să nu remarcăm faptul că lumina culturii începe să-i atragă şi pe reprezentanţi ai sferei politice. Din păcate, însă, doar acum, în prag de alegeri…