REȘIȚA – Ai încercat să păşeşti pe un covor de frunze ca pe un aşternut de chihlimbar, să îţi striveşti temerile şi neputinţele sub foşnetul propriilor paşi şi să vezi cum ţi se ascund grijile acolo unde urmele verii s-au pierdut? Ai încercat să înţelegi că prin valsul frunzelor maronii întrezărim zâmbetul propriei efemerităţi?
Ai încercat să îţi cerni fărâme din viaţă când toamna dă foc nucilor sau când arămiul este oglinda a tot ce este în jur? Ai încercat să îţi trimiţi dorinţele şi dorurile printre faldurile crizantemelor sau să simţi cât de dulci sunt melancoliile serilor reci? Încearcă să simţi toamna, fie şi numai pentru faptul că secundele sunt mai sălbatice, iar culorile sunt cuvinte ce lasă să vorbească cele mai frumoase tăceri. Şi o să vezi ce dor o să îţi fie nu doar de câmpurile care respiră arămiu, de mirosul unic al gutuilor, de aroma strugurilor, ci şi de răsăritul ce nu se grăbeşte, de apusul ce se scaldă într-o simfonie năucitoare, de liniştea ce înveleşte bucuria sufletelor simple.
Sunt bucuroasă că trăiesc într-o lume în care există octombrie. Urmează atâtea weekenduri, senine sau cenuşii, nu contează. O bluză pufoasă, o eşarfă şic, un ceai fierbinte şi o carte bună; toate savurate în grădina casei, pe balconul amenajat cum îţi place sau pe o bancă în parcul oraşelor agitate. Întotdeauna toamna şi cărţile bune se înţeleg. Chiar şi oraşele mari sunt frumoase toamna, cele mici sunt superbe, iar la ţară toamna este un vis. Toamna atinge orice suflet, naşte sentimente diferite pentru fiecare. Ne scutură sufletul de toate lacătele şi devenim mai sensibili. Frunzele adunate la picioarele noastre ne reamintesc că peste vară, având mereu privirile în pământ, nu le-am privit frumuseţea. Măcar acum să le privim când sunt ţesute în poveştile toamnei. Claritatea orizontului de după copacii dezgoliţi, foşnetul frunzelor alungate de vânt, mersul agale al turmelor ce coboară de la munte, o simplă fotografie dintr-un colţ de toamnă, stârnesc freamăt şi emoţie. Toamna are o blândeţe aparte care ne îndeamnă să umplem şi cămara sufletului: cu bunătate, înţelepciune, iubire. Nu ne putem baza numai pe zacuscă, gogoşari, dulceţuri. Ne putem ghemui la umbra propriilor gânduri şi ne putem dărui crâmpeie de toamnă.
Atâtea bucurii şi frământări încap într-o toamnă… Propune-ţi ca într-o zi senină să îţi dăruieşti o fărâmă de toamnă. Ia simfonia culorilor în care s-a închis şi deschide-o în tine. Dă gândurilor tale forma a tot ceea ce ţi-ai dorit vreodată să trăieşti. Respiră seninul şi orizontul, alungă orice întrebare în infinit şi păşeşte prin locuri învăluite în arămiu. Prin foşnetul din jur o să îţi cauţi amintiri. O să îţi placă să fii alungat prin vise. O să iubeşti toamna! Şi o să înţelegi ce dor îţi este de liniştea ce înveleşte bucuria sufletelor simple…
Nina Curița