Caraş-Severin, Romania

CARANSEBEŞ – … și acum au revenit cu nostalgie în capitala gugulanilor și pe aeroportul de unde s-au ridicat de mii de ori pentru ca doar albastrul cerului să le fie limită.

Este vorba despre cadrele militare care au activat la baza aeriană de elicoptere de la Caransebeș, de la a cărei înființare s-au împlinit sâmbătă 30 de ani. Chiar dacă unitatea 01875 a fost desființată în 2001, foștii colegi s-au reunit sîmbătă, într-o zi încărcată de amintiri. Veniți din toate colțurile țării, de acolo de unde viața le-a îndreptat pașii după ce au plecat din Caransebeș, s-au revăzut cu colegii care au rămas în Banatul de Munte.

Au mers mai întâi la Casa de Cultură „George Suru”, unde și-au întâlnit un vechi camarad, directorul Ioan Cojocariu, pentru a retrăi prin fotografie istoria Regimentului de elicoptere iar apoi s-au deplasat pe aeroport, pentru o „revistă de front”. Acolo, sentimentele le-au fost amestecate. Pe de-o parte tristețe, pentru cum au lăsat baza aeriană când au plecat din Caransebeș și pentru cum au regăsit-o, și pe de altă parte speranță, pentru că locul unde și-au petrecut o bună parte din viață pare să redevină ce a fost odată.

„Ne-am răsfirat care pe unde după ce s-a închis unitatea dar tot tânjim unii după alții. Sunt și colegi care nu mai sunt printre noi, asta este viața. Țin minte că eu cu Coajă am venit în ’82 împotriva voinței noastre aici, el a rămas, eu am plecat mai târziu. Ceea ce am văzut în locul unde era fosta bază de elicoptere e dureros, nu vă pot descrie dezastrul care este. Noi știm ce am lăsat aici iar acum nu pot găsi cuvinte care să arate halul în care a ajuns, am înțeles că doar Primăria s-a mai implicat prin deschiderea unității SMURD, în rest e dezastru”, ne-a spus comandorul Gheorghe Agarliță, pilot de elicopter, cu privirea umbrită de imaginea a ceea ce a mai rămas din fosta bază.

Și ultimul comandant al unităţii din Caransebeş, comandorul Florin Ivana, aflat acum la conducerea bazei din Timișoara, privește perioada petrecută în municipiul de pe Timiş şi Sebeş ca pe un moment important în cariera sa.

„Am venit aici în 1984, eram comandantul grupului de elicoptere când s-a desființat unitatea. Pentru mine, Caransebeșul a însemnat mult în formarea mea ca ofițer și pilot, a fost o rampă de lansare pentru că activez și acum, sunt de 10 ani comandant al bazei din Timișoara. Aici a fost un colectiv extraordinar, parcă altfel socializam și în unitate, și în afara ei. Sunt 30 de ani de la înființare dar parcă prea repede au trecut”, a spus și Ivana.

La aeroport, aviatorii l-au invitat și pe primarul Marcel Vela, care a răspuns cu plăcere chemării celor care au făcut cinste municipiului Caransebeș. „Acești oameni minunați au fost, și parte din ei încă sunt, elita aviației române. În Caransebeș ei au făcut istorie, s-au împlinit personal și profesional, au construit, au visat și au zburat mai aproape de Dumnezeu. Le mulțumim pentru tot ce au făcut și le urăm ca aripile lor să nu se frângă niciodată”, a precizat edilul capitalei gugulanilor. De la aeroport, aviatorii s-au îndreptat către un loc mai primitor, unde gazdă le-a fost același Ioan Cojocariu, care și-a invitat colegii la pitorescul bordei pe care l-a realizat pe malul Timișului. A fost momentul vinului rece și al amintirilor de deasupra norilor. „Uitându-ne peste timp, până nu ne împuținăm prea mult, pentru că sunt 40-50 de colegi care au plecat dintre noi, am zis să ne adunăm de pe unde suntem, cu familii, cu prieteni și să ne aducem aminte de tinerețe sau cât de stângaci eram la pasul de defilare. E o întâlnire de suflet, în primul rând, vrem să dăm un exemplu și altor regimente care pot să se reunească așa cum am făcut-o noi astăzi”, ne-a declarat și nea Coajă, maistru militar și amfitrionul celor câteva zeci de colegi aviatori care i-au călcat sâmbătă pragul.

Revederea foștilor membri ai bazei de elicoptere de la Caransebeș s-a încheiat spre dimineață la un restaurant din Caransebeș, acolo unde aviatorii au încins un chef ca pe vremuri și și-au promis că nu va mai trece atât de mult timp până se vor revedea.

Lidia Almăjanu