CARAŞ-SEVERIN – În toamna anului 1961, trei membri ai Secţiei de Turism a Clubului Sportiv Muncitoresc Reşiţa intră pentru prima dată în Avenul din Poiana Gropii. În acelaşi an ia naştere Grupul Speo Reşiţa la sugestia dr. Ştefan Negrea, cercetător la Institutul de Speologie Emil Racoviţă.
„Cel mai important eveniment al anului 2011 pentru noi l-a reprezentat aniversarea a 50 de ani de activitate a Asociaţiei Speologice Exploratorii. Mult curaj şi sacrificiu personal pentru descoperirea şi cercetarea a peste 1.000 de cavităţi şi 50.000 km de galerii. Evenimentul organizat în perioada 1-5 septembrie, la Crivaia, ne-a oferit oportunitatea de a fi împreună generaţiile de speologi din «Exploratorii» pentru a ne bucura de rezultatele noastre, pentru a învăţa unii de la alţii, pentru a pregăti viitorul asociaţiei. Toate ne-au oferit prilejul de a ne destinde într-o atmosferă de familie, membrii din peste 10 ţări“, a rezumat, în câteva cuvinte acest eveniment Bogdan Bădescu, preşedintele Asociaţiei Speologice Exploratorii Reşiţa (ASER).
Reperele istorice
În toamna anului 1961, trei membri ai Secţiei de Turism a Clubului Sportiv Muncitoresc Reşiţa intră pentru prima dată în avenul din Poiana Gropii. În acelaşi an ia naştere Grupul Speo Reşiţa la sugestia dr. Ştefan Negrea, cercetător la Institutul de Speologie Emil Racoviţă. Mai târziu, se transformă în Clubul de Speologie Exploratorii Reşiţa fiind afiliat Agenţiei Biroului de Turism pentru Tineret Caraş-Severin. În 1975, devine membru al Federaţiei Române de Turism-Alpinism, secţia de Speologie Sportivă, iar doi ani mai târziu devine membru al nou înfiinţatei Federaţie Române de Speologie Sportivă. În 1991, Clubul de Speologie dobândeşte personalitate juridică, devenind Asociaţia Speologică Exploratorii Reşiţa, participând mai apoi ca membru fondator al Societăţii Speologice Bănăţene.
Etape de dezvoltare
Prima perioadă a organizaţiei, între anii 1961-1989, în care preşedinte a fost Gunther Karban, este caracterizată de numeroase descoperiri de peşteri şi avene în majoritatea zonelor carstice din Caraş-Severin şi judeţele limitrofe. A doua perioadă a organizaţiei, între anii 1990 – 1995 (preşedinţi Alfred Balogh, Oprea Ştefan, Mihai Suru, Victor Nania, Giorgiu Ilie) este caracterizată de o instabilitate a conducerii, dar care nu afectează activitatea curentă. A treia perioadă a organizaţiei, din 1996 până în prezent (preşedinte Bogdan Bădescu) este caracterizată de dezvoltarea instituţională, diversificarea activităţilor şi profesionalizarea conducerii.
Revedere după zeci de ani
După emoţiile, bucuria şi povestirile de rigoare, care au avut loc la Crivaia, la sediul asociaţiei s-au adunat cei mai vechi membri ai ASER, în frunte cu primul preşedinte al acesteia, Gunther Karban.
„Am început toată această mişcare, din cauza curiozităţii. Acea curiozitate de a vedea ceva ce alţii nu au văzut încă. Aveam 7 ani când am intrat prima oară în peştera de la Gaura Turcului. Bătrânii ţeseau legende despre comori ascunde. Am intrat cu o lumânare de la pomul de Crăciun şi chibrituri furate de la tata. Ca să regăsim drumul de ieşire desenam cu creta săgeţi pe pereţii peşterii… Am regăsit acum, când m-am întors, mai multe diferenţe, de la gândire la dotări. Ideile cu care am plecat noi la drum s-au cam pierdut, în timp. Un coleg, Radu Bala, a publicat un imn care subliniază cel mai bine ideile noastre de atunci: «Ne-a unit o pasiune şi o dragoste sublimă/ Suntem fraţi la întuneric şi prieteni la lumin㻓. Gunther Karban are 66 de ani, este pensionar şi locuieşte, în prezent, în Munchen, Germania. Pasiunea pentru speologie a continuat-o, atât cât a putut, fără să o cultive ca pe o pasiune absolută. Ioji Morac, membru din 1962, a trecut de la ASER la o asociaţie din Timişoara, din 1998 revenind în Reşiţa. „Petrec foarte mult timp pe teren, mai puţin în subteran acum decât mi-aş dori. Sunt pensionar acum şi sunt singurul din generaţia veche care a intrat în peştera Ţolosu, în zona nou descoperită. Voi ajuta generaţia tânără atâta timp cât voi putea“.
Mihail Tigla, Mişca, s-a născut în 1948. „Am fost mâna dreaptă a şefului, Gunther Karban. Sunt pensionar şi locuiesc în Nurenberg, Germania. A fost superb sentimentul de a mă reîntâlni cu foştii colegi şi de a putea să am discuţii contradictorii cu fostul preşedinte“. Sandor Nagy locuieşte acum în statul Connecticut, Statele Unite: „Am fost întotdeauna cel mai mic din asociaţie. Dar, aşa cum confirmă colegii, eu am dus cel mai mare şi mai greu bagaj. În Americam am putut să vizitez doar peşterile deschise turismului şi nu am fost satisfăcut pe deplin. Acum.. asta e, mă bucur că mi-am revăzut foştii colegi la 50 de ani de la înfiinţarea asociaţiei. Nu puteam să ratez asta pentru nimic în lume“.