ROMÂNIA – Probabil că foarte mulți dintre voi (încă foarte mulți!) vă întrebați, cum naiba se face că, din 2004, de la cedarea PETROM către OMV, această companie austriacă (cel puțin asta spun datele oficiale) reușește să facă ce vrea, când vrea, unde vrea și cu cine vrea … în România? Putem afirma, fără să greșim, că OMV este în România … ca acasă sau chiar mai bine ca acasă, în Austria!
Cazul PETROM reprezintă o nouă șansă (pentru că ocazii a avut destule!) pentru Marcel Ciolacu de a demonstra că și face ceva din ceea ce spune, că ii pasă de resursele noastre, de producătorii români, de cetățenii acestei țări (plătitori de taxe și impozite) și, implicit, de viitorul României!
De la “privatizarea” păguboasă a PETROM, din 2004 și până în prezent, OMV s-a bucurat de un tratament preferențial din partea statului român, stat pe care “gurile rele” spun că îl conduce din față și din spate, din “sufragerie”, din afară și din interior. Tratament preferențial de care nicio firmă cu capital românesc nu se poate bucura. Astfel, faptele demonstrează că OMV face și desface (și pe baza cadrului legislativ “sugerat” decidenților pentru a căror “înscăunare” costurile au fost derizorii în comparație cu ceea ce a avut de câștigat).
De curând, OMV a acționat România în judecată, la Tribunalul Internațional de Arbitraj de la Paris reclamând atât datorii istorice de mediu nedecontate de stat (231 milioane de lei), dar și modalitatea prevăzută de legea offshore cu privire la modul în care compania poate dispune de gazele (românești) exploatate din Marea Neagră. Lăcomia și disprețul arătat de această companie față de țara în care face și din care scoate profituri istorice, au mers până acolo încât, chiar din Palatul Victoria, să-și anunțe intenția de a începe exploatarea de gaze din Marea Neagră, desigur împreună cu “partenerul” PETROM (adică, statul român) … că de, trebuie să fie și cineva care să suporte marea parte a acestor cheltuieli!
Șansele noastre de a câștiga procesul cu OMV sunt foarte mici, ca să nu spun inexistente. De ce? Pentru că nu mai are cine să ne reprezinte, Ministerul Finanțelor a început să piardă procese pe bandă rulantă (oare de ce?), iar Marcel Boloș (încă un Marcel), acum ministrul finanțelor, nu va face ceea ce am făcut eu în 2015, și anume, să-și asume și să înțeleagă șansa pe care o are ca demnitar, de a se lupta pentru interesul României chiar și în fața Tribunalului Internațional de Arbitraj de la Paris.
Mai mult, întâlnirile impuse de OMV atât cu Iohannis, cât și cu Marcel Ciolacu (și în calitate de prim ministru), pe lângă interesul mercantil au avut și scopul de a transmite un mesaj puternic în întreaga societate românească, dar mai ales instituțiilor din România … PROTECȚIE TOTALĂ!!!
Știați că o firmă românească, aflată în litigiu cu statul român (mă refer la situația unei contestații în instanță al unui abuz al statului împotriva sa!), nu poate participa la nicio procedură de licitație publică și nici nu primește finanțare de la băncile de stat (CEC Bank si Eximbank)? Așadar, dreptul conferit de Constituția României (Art. 21 – Accesul liber la justiție), este călcat în picioare, în România, stat membru al Uniunii Europene! De ce nu se aplică același tratament și pentru OMV? De ce nu i se interzice acestei companii accesul la orice licitație publică în România?
Așadar, Marcel Ciolacu, ca prim-ministru și președinte al celui mai mare și puternic partid din România, are toate “ingredientele” pentru a transpune în fapte ideea de “patriotism economic”, începând chiar cu PETROM! Invocând încălcarea obligațiilor contractuale de către OMV, din 2004 și până în prezent, statul român poate decide și acționa legal pentru ca PETROM să redevină o companie românească (recuperând cel puțin 30% din acțiunile deținute de OMV, majorând participațiile statului român la minimum 51% în compania PETROM!).
Din păcate, majoritatea acțiunilor cu caracter “civil” și iz “naționalisto-suveranist”, declanșate și conduse doar cu sloganul “să ne luăm țara înapoi”, fără soluții reale, nu fac decât să ducă în derizoriu dorința și mai ales speranța reală a românilor de a se și întâmpla acest lucru!
Decizia corectă pentru români și România este cea prin care să se decidă ca exploatarea gazelor naturale (atât onshore, cât și offshore) să se facă 100% cu resurse românești! Avem încă resursa umană, de o calitate excepțională, recunoscută internațional, să nu uităm de specialiștii Universității Petrol – Gaze din Ploiești care, împreună cu cei ai altor instituții de învățământ din acest domeniu de activitate, au pus bazele a numeroase proiecte naționale și internaționale de exploatare și prelucrare a petrolului și gazelor naturale (onshore și offshore)! Iar referitor la echipamentele de exploatare și prelucrare, până când acestea vor fi produse din nou în România … se pot utiliza de PETROM și/sau ROMGAZ prin colaborarea (fără cedare de acțiuni) cu alte companii de profil.
Toate aceste soluții/propuneri se pot regăsi într-o “STRATEGIE DE ȚARĂ” pe care Marcel Ciolacu să și-o asume, să o susțină și, mai ales, să asigure implementarea acesteia!
După aproape 20 de ani, se poate face DREPTATE și poporul român să redevină PROPRIETAR al resurselor sale naturale!
Eugen Teodorovici
