Caraş-Severin, Romania

REŞIŢA – Aceasta este întrebarea pe care o poţi pune judecând după absenţa publicului reșițean de la manifestările din Piaţa Tricolorului.

Ceremonialul militar închinat Zilei Imnului Naţional al României, derulate vineri, 29 iulie, în Piaţa Tricolorului, adică în inima Govândariului, cel mai populat cartier reşiţean, aproape că n-a atras pe nimeni. Poate că stropii ploii i-au gonit pe reşiţeni din spaţiile publice, însă nici oficialităţile sau purtătorii de uniformă n-au făcut exces de zel. Astfel că prefectul judeţului, Florenţa Albu, a debutat manifestarea salutând şi trecând în revistă detaşamentul de onoare, format acum doar din jandarmi şi angajaţi ai ISU, singurii care au înfruntat ploaia, unii cu capetele descoperite, urmând regulile solemnităţii, pe toată durata ceremonialului religios. În jurul manifestării restrânse, care a adunat şi ceva oficialităţi, şi-au făcut răzleţ apariţia şi câţiva reşiţeni. Nu tu elevi, târâţi de dascăli de prin diverse şcoli, că sunt în vacanţă; nu tu părinţi cu prichindei sau pensionari din parc adunaţi, de curiozitate, în jurul evenimentului, că a plouat…

„Plouă, a remarcat cu voce tare doamna prefect Florenţa Albu, deschizându-şi alocuţiunea. Consider că imnul naţional, împreună cu drapelul, sunt cei doi piloni de bază pe care se sprijină o naţiune. Cunoaşterea şi respectarea acestora este o obligaţie de bază a fiecărui cetăţean, trebuie să facă parte din educaţia obligatorie a copiilor. Iar aceste simboluri, aceste însemne trebuie să le purtăm în sufletul nostru oriunde ne-am afla în lume. Ascultând imnul naţional, simţi că nu eşti singur, oriunde te-ai afla, simţi că aparţii şi că ai nişte rădăcini undeva, simţi în spate tot neamul tău pe care s-a clădit România. Imnul naţional al României a fost altul, în diferite etape ale istoriei, dar consider că imnul pe care-l cinstim şi-l intonăm din 1990 încoace este cel mai rezonant cu natura poporului român. Cred că reprezintă cel mai bine şi cel mai de actualitate sentimentele pe care le trăim. E vorba despre un mesaj de sărbătoare, de libertate, de patriotism şi de afirmare a identităţii naţionale, indiferent de contextul intern sau extern“. Adresându-se detaşamentului de onoare, prefectul a continuat: „Mă simt deosebit de onorată să vă văd astăzi aici. Mă înclin, alături de dumneavoastră, cu respect şi smerenie, în faţa imnului patriei mele. Şi închei prin a-l parafraza pe Octavian Paler: «România este patria mea, restul sunt ţări». Doamne-ajută!“. A urmat intonarea imnului naţional, moment urmat de ceremonialul militar.