Potrivit noii structuri a învăţământului preuniversitar, discutată de ministrul Educaţiei cu reprezentanţii sindicatelor din învăţământ, părinţii vor fi obligaţi să îşi dea copiii la grădiniţă începând cu vârsta de trei ani.
În cadrul grădiniţei, copiii vor face grupa mică, mijlocie şi grupa mare. La şase ani, copiii vor merge la şcoală, în clasa pregătitoare (grupa pregătitoare care se desfăşoară acum la grădiniţă va fi transformată în clasa pregătitoare), şi vor fi instruiţi de învăţătoare.
Educaţia obligatorie, de zece clase, va începe la 6 ani, cu prima clasă, şi se va termina la 16 ani, cu clasa a IX-a (transformată în clasă de gimnaziu). Astfel, învăţământul obligatoriu va fi de la 3 la 16 ani.
Toate aceste măsuri urmează să fie implementate treptat, începând cu 2008 până în 2011.
Cu toate acestea, este de notorietate criza locurilor din grădiniţe. O instituţie particulară rămâne o opţiune pentru părinţii…care îşi permit. În mediul rural, multe localităţi nu au grădiniţe, nici măcar şcoli.
Există situaţii în care preşcolarii şi şcolarii sunt nevoiţi să meargă zilnic câţiva kilometri pentru a ajunge la cea mai apropiată unitate de învăţământ. Iar lipsa de spaţii adecvate sau spaţiile supra-aglomerate nu reprezintă singurul aspect delicat.
Se mai pune şi problema utilităţilor. Învăţământul se confruntă cu o lipsă acută de personal calificat. Pe de altă parte, multe cadre didactice riscă să îşi piardă locul de muncă, din cauza restrângerii activităţii. La nivel de judeţ, situaţia cea mai critică se află la învăţători. Toate acestea au drept cauză scăderea populaţiei şcolare, ca urmare a migrării în UE.
Cum percep însă părinţii modificările din învăţământ? Irina Hoarcă (30 ani) nu este de acord ca micuţul ei să meargă la şcoală de la şase ani, deoarece este mult prea timpuriu. Gabriela Diaconiţă, o tânără mamă, ştie cât de greu este să găseşti un loc la grădiniţă. Luna aceasta, copilul ei va împlini 3 ani. „Am înscris-o la grădiniţă din februarie. Era a patra după lista celor înscrişi deja, deci toate locurile se ocupaseră. Am optat pentru un program de opt ore. Din fericire ne-au anunţat că s-au eliberat nişte locuri, aşa că o vom putea duce la grădiniţă. Aş putea să spun că este avantajos pentru părinţii care lucrează să îşi ducă copilul la grădiniţă, însă există alţii care preferă să îl lase cu bunicii. Nu cred că părinţii ar trebui să fie obligaţi, ci să fie lăsaţi să aleagă ce cred ei că e mai bine“, a spus ea.
Monica Scorţan (54 ani) este bona unui copil de 2 ani şi patru luni. La rândul ei, nu este de acord cu obligativitatea: „Cred că sistemul ar trebui să fie flexibil şi adaptabil. Fiecare copil are ritmul său de dezvoltare. Sigur că este bine să fie învăţat de mic să se integreze în comunitate, dar există şi copii care nu se adaptează şi este mai bine să fie crescuţi în sânul familiei“.
Oana Copocean