Nu pentru a discuta despre istoria de peste 200 de ani a minelor, ci pentru a discuta despre banii pe care fiecare i-ar recupera.
În cadrul şedinţei, printre altele, lichidatorul judiciar a solicitat declararea falimentului acestei societăţi. Însă, nici unul din cei 12 creditori prezenţi nu a fost de acord ca SC Miniera Banat să intre în faliment.
Şi pentru că societatea minieră se află de câteva luni în insolvenţă, lichidatorul a prezentat şi o informare asupra datoriilor acesteia. Surpriza constă în faptul că informarea lichidatorului nu a impresionat pe nici un creditor, deoarece toţi consideră că „nimic din ce a făcut administratorul judiciar nu e transparent“.
Din datele oferite de lichidator a reieşit faptul că „facturile neachitate de societate până la data de 31 mai 2007, se ridică la peste 183 de miliarde de lei vechi“. Ciudat e că lichidatorul nu a prezentat decât situaţia datoriilor, omiţând pe cea a veniturilor.
Pentru că, indiferent cât de straniu pare, în conturile societăţii încă au mai intrat sume de bani, cea mai mare a veniturilor provenind din vânzarea de fier vechi. Creditorii susţin că s-au tăiat utilaje pentru valorificarea lor la fier vechi, fără aprobarea lor.
Unul din creditorii unităţii miniere este şi Primăria Anina care vrea să ia în administrare anumite obiective în vederea înfiinţării unui muzeu al mineritului. Toţi creditorii susţineau ieri că „activitatea lichidatorului judiciar nu e transparentă şi dă naştere la suspiciuni, neţinându-se cont de hotărârile creditorilor“.
Mâine, 28 iunie 2007, la Tribunalul Caraş-Severin are loc analiza periodică a judecătorului sindic privind starea insolvenţei SC Miniera. Se pare că, tot azi, judecătorul sindic trebuie să constate faptul că ANAF a trimis către Direcţia Finanţelor Publice Caraş-Severin o adresă prin care se numeşte un alt lichidator judiciar pentru unitatea minieră.
Trist e faptul că o istorie de peste 200 de ani nu interesează pe nimeni. Lichidatorul vrea să vândă tot, creditorii să-şi recupereze banii. Se mai gândeşte cineva la ceea ce a fost cândva „lumea fără cer“?
Nina Curiţa