Administraţia hunedoreană a fost nevoită să investească în ultimii doi ani peste 800.000 lei pentru refacerea acoperişului unei părţi din castelul Corvinilor pentru că lucrarea executată în urmă cu 12 ani a fost de o foarte proastă calitate. Ultima lucrare de amploare care a vizat înlocuirea acoperişului castelului a fost făcută în 1870.
Acoperişul a rezistat intemperiilor naturale mai bine de 100 de ani până a fost necesară înlocuirea lui. După o încercare abandonată, între 1988 şi 1989, abia în 1992 Ministerul Culturii a alocat fonduri pentru acoperiş şi a încredinţat lucrarea unei firme devene care a făcut treabă de mântuială.
Dirigintele de şantier, plătit tot de minister, s-a făcut că nu vede că nu a fost respectată nici măcar calitatea materialelor folosite. Astfel, aici trebuie investiţi alţi bani pentru a nu se distruge zidăria şi picturile existente.
Copilul cu două mame moare de foame
Indiferenţa Ministerului Culturii costă municipalitatea hunedoreană peste 1.000.000 lei.
Ultima lucrare importantă de refacere a acoperişului castelului a fost făcută în 1870. În 1988 s-a constatat că acoperişul a început să cedeze şi, în ultimii doi ani înainte de revoluţie, Întreprinderea de Gospodărire Locală a făcut unele reparaţii, stopate însă din lipsa fondurilor, până în 1992.
Atunci Ministerul Culturii a finanţat şi a încredinţat această lucrare unei firme devene care, timp de 4 ani, sub „stricta” supraveghere a unui diriginte de şantier bucureştean, mai mult s-a făcut că lucrează decât a lucrat efectiv. Sau a făcut o treabă de mântuială. Astfel încât după numai 12 ani au început să apară infiltraţii în zidărie care au afectat structura şi picturile murale existente.
Era absolut necesar să se refacă lucrarea, dar ministerul nu a mai inclus reparaţiile de la Castelul Corvinilor pe lista sa bugetară. Mai plătise o dată, nu?! „Doar în acest an în planul naţional de restaurare a repartizat totuşi castelului hunedorean 100.000 lei. E mult prea puţin, în condiţiile în care numai acoperişul turnului vestic (de la intrare) ne-a costat 220.000 lei, alte 200.000 – foişorul de lemn, iar 600.000 lei sunt necesari pentru acoperişul sălii Dietei”, spune Nicolae Cerişer, directorul muzeului.
„Am început refacerea din cauza infiltraţiilor, dar abia apoi ne-am dat seama cum s-a lucrat în urmă cu 12 ani: lemnul căpriorilor nu a fost ignifugat, în loc de sârmă de cupru s-a folosit sârmă de oţel, iar calitatea ţiglei folosite a fost sub orice standarde. Ministerul a aruncat atunci banii pe fereastră”, completează Cerişer.
Acum lucrările de restaurare sunt făcute de o firmă timişoreană, specializată în restaurarea monumentelor istorice de interes naţional şi internaţional. Materialele folosite au o garanţie de 50 de ani, iar manopera efectivă ar trebui să reziste 100 de ani.
Dana Ioan
