Suntem de 70 de ani în pace, dar monumentele noastre arată ca după război! - Caon.ro

Caraş-Severin, Romania

REŞIŢA – Asta spunea Ioana Mihăiescu, unul din cei mai renumiți arhitecți ai Banatului, în curtea Şcolii Pittner, referindu-se la starea deplorabilă în care arată 70% din monumentele ţării. Partea bună e că Şcoala Pittner intră în reabilitare!

Şcoala Pittner din Reşiţa a găzduit, vineri, conferinţa de deschidere aferentă proiectului „Restaurarea și revitalizarea patrimoniului cultural – Centru expozițional și de evenimente Școala Pittner“. În cadrul iniţiativei, municipalitatea reşiţeană are calitatea de promotor, parteneri fiind asociaţia Euroland Banat şi Listhópurinn Rösk din Akureyri, Islanda.

Curtea interioară a şcolii, situată pe strada Furnalelor, a reunit specialişti şi oameni de cultură, dar şi factori cheie implicaţi în proiect. Clădirea e impunătoare, dar în ruină, prin porţiuni de acoperiş încă mai plouă, scări nu mai există, iar tavanele sunt, aproape în totalitate, căzute. Iarba proaspăt tunsă din curtea până nu demult plină de gunoaie nu miroase deloc plăcut, cum te-ai aştepta…

„Suntem într-un peisaj aproape suprarealist, dacă ne uităm la această clădire şi la împrejmuirea lotului, mai lipsesc umbrele din tablourile lui Chirico, care să se prelingă pe ziduri, spunea arhitectul Ioana Mihăiescu. Suntem de 70 de ani în pace, în România, şi monumentele noastre arată ca după război. Acesta nu este doar cazul Şcolii Pittner, ci al unui procent de circa 70% din monumentele României, pe lista acestora fiind circa 11.000 de clădiri“. Aceasta a vorbit şi despre o renaştere din punct de vedere cultural a clădirii, care să găzduiască evenimente din această sferă.

Omul de cultură Ada Cruceanu-Chisăliţă a povestit despre cum, în 2006, clădirea era să dispară din peisajul urban, însă a fost salvată prin intervenţia lui Dorinel Hotnogu, pe atunci viceprimar. Acesta, la rândul său, a precizat că a decis să se întoarcă la primărie tocmai pentru a salva astfel de obiective, încheind că „viitorul va fi frumos“, inclusiv după ce se vor face demersuri pentru ca furnalul să fie vizitabil.

Pe perete, în curte, se mai păstrează „unul dintre cele trei ceasuri solare care au mai fost identificate în Caraş-Severin, în Banatul de Munte. Este şi cel mai valoros întrucât păstrează suficient de bine elementele, inclusiv indicatorul propriu-zis, iar până în 2009 încă funcţiona“.

De cealaltă parte, Thora Karlsdottir, din partea partenerului islandez, a spus cu entuziasm că abia aşteaptă să vină să facă proiectul de artă aici şi că este onorată să fie primită într-o colaborare aşa frumoasă precum cea de pe malurile Bârzavei.

Detalii despre implementare am putut afla şi de la Miriam Vîlceanu, managerul de proiect, Andrei Szabo, de la Euroland Banat, arhitectul Marius Mozoru, profesorul ing. Marius Moşoarcă, specialist MCC structuri de rezistenţă şi alţi factori implicaţi în proiect.
Iniţiativa urmăreşte restaurarea şi refuncţionalizarea clădirii cu destinaţie culturală şi punerea ei în valoare, consolidarea ca monument istoric, dezvoltarea antreprenoriatului cultural prin organizarea de activităţi culturale şi dezvoltarea relaţiilor bilaterale cu islandezii parteneri în proiect.

Valoarea totală a proiectului este de aproape 11 milioane de lei, dintre care 80% sunt bani nerambursabili, restul fiind acoperit de solicitant şi parteneri. Finanţarea este asigurată prin Granturile SEE 2014-2021, în cadrul Programului Ro-Cultura. Iar implementarea trebuie încheiată în 30 aprilie 2024.

JCS-A.M.