ORAVIŢA – Începute acum patru ani ani, lucrările s-au poticnit la mal într-un aviz lipsă de la Ministerul Culturii!
Refacerea barajului „Lacul Mic“, parte componentă a istoricului complex hidrotehnic orăviţean, se apropie de final, obiectivul având mari şanse de a fi recepţionat de Sistemul de Gospodărire a Apelor Caraş-Severin până la finele acestui an. Moment, dealtfel, multaşteptat de locuitorii din zonă, în care SGA va putea da şi ordinul de umplere al lacului, actualmente gol. „În acest an s-a finalizat betonarea descărcătorului de suprafaţă şi au fost montate echipamentele hidromecanice şi instalaţiile electrice. Mai puţin stâlpii de iluminat de pe coronament, care vor fi montaţi după obţinerea avizului de la Ministerul Culturii.“, a precizat directorul SGA, Vilhelm Szabo. Aviz obligatoriu necesar, întrucât amenajarea se află, alături de barajul „Lacul Mare“ şi de canalul din aval, pe lista monumentelor istorice din judeţ. Recepţia, încă pe parcursul acestui an, ar putea marca, în ceasul al 12-lea, aniversarea a 290 de ani de la inaugurarea lui, în 1733, la capătul a patru ani, cât au durat şi lucrările iniţiale.
Inaugurată în 1733, acumularea cu o capacitate de 43.000 mc a ajuns să fie colmatată în proporţie de 92% până la cumpăna dintre milenii, şi calamitată, astfel că în 2002 a fost lansată o primă încercare de refacere, lucrările fiind derulate sporadic în anii următori şi sistate în 2013 din lipsă de fonduri. Autorizaţia de construire pentru actualul proiect vizând „Refacerea lucrărilor calamitate la acumularea Oraviţa I“ a fost eliberată în martie 2019, prevăzând o durată de execuţie a lucrărilor de 24 de luni. Proiectul, o investiţie de peste 7 milioane de lei derulată de Apele Române Banat, a cuprins refacerea totală a barajului, cu păstrarea aspectului istoric, regularizarea albiei intravilane a pârâului Oraviţa în aval de baraj (aproape 2,2 km) prin lucrări de apărare, consolidare a malurilor şi igienizarea zonei.
Complexul hidrotehnic de la Oraviţa, cel mai vechi de pe actualul teritoriu al României, a fost dat în folosinţă între 1727-1733 şi a fost considerat ca având, cel puţin în epoca respectivă, caracter de lucrare specială şi de interes strategic. A servit atât spălării minereurilor şi atenuării undelor de viitură, cât şi, mai târziu, agrementului locuitorilor.
JCS-Walter Fleck
