REȘIȚA – Șeful administrativului reșițean caută investitori cu manoperă inteligentă și bine plătită. Și ca să-i atragă, le asigură de la friptură, până la infrastructură. După care orașul își trage spuza pe turtă din impozitul pe venit!
Primarul Ioan Popa a dezvăluit câteva din strategiile pe care le practică pentru a-i determina pe investitori să vină pe malurile Bârzavei și nu în altă parte. Asta chiar dacă mărturisește că, „sincer, măsurile prin care poți determina un investitor să vină în orașul tău în detrimentul altui oraș sau altei zone sunt limitate în România. Sunt limitate în primul rând din punct de vedere legislativ. Nu ai voie să faci foarte mari favoruri. Vorbim de impozite pe terenuri și pe clădiri, care sunt mici, reduse, nu-l încânți cu nimic. E foarte complicat, nu ai foarte multe pârghii!“
Ce investitori vrea și nu vrea Nelu Popa în municipiu? „Eu descurajez în Reșița automotivele. Nu le vreau! Nu mi le trebuie! Fiecare își face planul cum consideră el de cuviință atunci când gestionează un oraș. Eu nu vreau automotive la Reșița. Caut, pescuiesc investitori. Vă spun, acum am adus un investitor german, EMZ se numește, care face blocuri electronice pentru electrocasnice. Adică la mașinile de spălat, programele alea inteligente, tot blocul ăla e făcut de ei. Foarte mișto, se lucrează cu multă robotică și așa mai departe, angajați între 4-500, nu foarte mulți. Acolo e zona pe care o caut, care are o manoperă inteligentă și care e bine plătită. Și, evident, tind să duc Reșița într-o o combinație între turism și o industrie de asta mai smart!“, a explicat edilul.
Popa a povestit, în cadrul unei întruniri Urbanize Talks, cum a reușit să aducă acel investitor german la Reșița: „Au fost în discuție Sibiu, Deva și Reșița. L-am convins să vină la Reșița! O spun public acum, deși nu mă avantajează foarte mult. Decizia de a aduce un investitor, de a se stabili undeva, este destul de subiectivă. Contrar așteptărilor – că vin multinaționale, că fac o verificare să vadă, aduc firme de audit –, sunt vorbitor de limbă germană, l-am dus pe omul ăla, pe proprietar, pe malul lacului Văliug, după a doua, a treia discuție. Am mâncat bine, am băut bine, i-am povestit despre Reșița, i-am povestit tot ce am crezut eu că pot să fac pentru ei. Și aici am pus școala duală pe care am făcut-o, faptul că noi am adus tineri în oraș la școala duală, dându-le masă, casă, gratuite, ca să-l asigur că eu îl sprijin în resursă umană, că avem universitate, că avem research (cercetare – n.r.), că se pot face lucruri. Dar discuția față în față, vă spun, a fost discuția care l-a convins. Alții vin la Timișoara, alții vin la Cluj, alții vin la Sibiu. De ce? Se cară unii pe alții. Dacă 2-3 companii mari se duc la Sibiu, a patra vine după ei, pentru că acolo e bine. După aceea, vin pe management. «Dom`le, ai școli în engleză, în franceză? Că eu sunt expat, vin aici. Bine, vin!». Nu-l interesează resursa umană. Unde are să mănânce un steak (friptură – n.r.) bun, unde are un restaurant bun, unde e un loc unde să se simtă el, managementul superior, bine. Cam astea! Sunt foarte multe chestii destul de dubașe, ca să mă exprim mai plastic. Și atunci ține de tine să reușești să-i aduci sau nu. Vorbim de privați. Poți să-i tragi o infrastructură, ți-o poți asuma, și eu mi-am asumat. Majoritatea sunt zgârciți rău de tot, să le aduci apă, să le aduci gaz, să le aduci curent, să le aduci drum, să le aduci tot ce poți tu, și vin. Bine, dup-aia le iei banii. Pentru că, din ce ne alimentăm noi cel mai mult este i.v., adică impozitul pe venit sau impozitul pe salarii. Ăia sunt banii care ne vin nouă la bugetele locale, nu impozitul pe clădiri, case, terenuri, alea-s nimicuri!“, a încheiat primarul Ioan Popa.
JCS-A.M.
