REŞIŢA – Liderul sindical Iancu Muhu vorbeşte despre o conspiraţie împotriva combinatelor şi invocă intervenţia salvatoare a lui Putin.Liderul sindical Iancu Muhu a prezentat, zilele trecute, o adevărată conspiraţie urzită împotriva combinatelor siderurgice româneşti. În cadrul discuţiilor, debutând de la situaţia uzinei de la Oţelu Roşu, acesta a precizat: „Sincer să spun, m-a supărat pentru că acest grup (Mechel – n.r.) era considerat unul dintre cele mai mari grupuri care au privatizat România, şi în general au avut cam 75% din capacităţile din metalurgie. Dar eu vreau să spun că am tras un semnal de alarmă acum vreo zece ani, când am plecat din Metarom, m-am dus la cei de la Câmpia Turzii şi la cei de la Târgovişte, şi am încercat să vorbesc cu ei să ne facem o federaţie a noastră, a tuturor celor care suntem patronaţi de firme ruseşti. N-au vrut, bineînţeles, au zis că ei nu sunt de acord, au rămas fiecare în federaţii, şi atunci am vizitat uzinele lor şi, sincer, m-am speriat. La Câmpia Turzii, se lucra pe stoc, erau stive întregi de marfă lucrată pe stoc şi atunci îţi pui întrebarea: dom’le, dar de ce lucrează pe stoc? Înseamnă că nu aveau cumpărător. Şi te gândeşti în primul rând că, dacă nu vinzi marfă, n-ai de unde să iei salariile. Şi-atunci le-am atras atenţia. Chiar la sindicate le-am spus: fraţilor, vedeţi că se lucrează pe stoc şi nu e bine. E bine ca orice produs să fie vândut imediat. Eu zic că este o strategie a grupului Mechel, pentru că sunt convins că tot ei sunt acţionari şi acum, dar au înfiinţat această firmă şi au dat altă denumire, dar tot ei sunt acolo şi vor găsi, după părerea mea, şi la Oţelu Roşu, pe cineva ori să-l cumpere, ori să-i dea drumul din nou“.
Ce urmăreau de fapt cei de la Mechel? Iancu Muhu explică: „Strategia lor era bine făcută ca să scape de personalul muncitor, atât la Câmpia Turzii şi la Târgovişte, cât şi la Buzău şi la Oţelu Roşu. Iar după aceea, să facă o nouă strategie. Dacă găsesc un cumpărător să-l dea, cum a fost Gavazzi înainte, şi să-l vândă, dacă nu, să găsească o piaţă, pentru că este păcat. La Oţelu Roşu sunt două cuptoare moderne, este turnătorie modernă, şi este un combinat care a fost totdeauna folositor României. Este al doilea combinat după Combinatul Siderurgic Reşiţa ca vechime. Eu sper că îşi vor reveni“.
Ce înseamnă disponibilizarea salariaţilor şi vânzarea unui combinat fără muncitori? „E mai greu să vinzi cu muncitori şi cu un contract de muncă pe care-l ai, şi unde sunt nişte salarii bune, şi atunci găseşti soluţii să restructurezi şi să închizi, să intri în insolvenţă şi apoi să-l vinzi la altcineva, spune Muhu. Pentru cel care-l cumpără, e mai benefic să-l ia fără muncitori şi să facă el angajările, să facă un nou contract colectiv de muncă, să negocieze el cu sindicatele“.
Chiar dacă la Mechel nu erau salariile atât de mari, „în momentul când i-a chemat şi le-a propus negocierea contractului colectiv de muncă, ruşii au venit cu o strategie extraordinar de bine pregătită, conchide liderul sindical. Eu ştiu că am avut-o la comisia de negociere pe acea individă, pe Obricova, care era Resurse Umane, şi asta era o femeie care atâta te învârtea la negocieri că dacă nu erai pe picioarele tale şi dacă erai unul mai impulsiv, te certai cu ea şi plecai. De fiecare dată eu am avut discuţii aprinse cu ea şi, cât a fost în comisia de negociere, toată metalurgia românească a suferit din cauza sa. Ce-a făcut? A chemat sindicatele… Spun ce aş fi făcut eu, nu le consider vinovate, au considerat că era soluţia cea mai bună. Eu nu negociam contractul cu ei! Pentru că atunci când le-a diminuat de la 11 salarii compensatorii – că atât trebuia să le dea la toţi când pleacă –, la trei salarii, trebuia să te bată gândul că e o strategie. Pentru că, pentru trei salarii, vinde câteva produse din societate, îţi dă plăţile compensatorii şi «Out!» («Afară!» – n.r.). Dar dacă trebuia să dea 11 salarii la 500 de persoane aici, plus la Câmpia Turzii şi la restul, era foarte greu. Şi atunci ei trebuiau să găsească soluţii. Nu insolvenţă, nu nimic. Eu n-am vrut să intervin acolo. Nu e vinovat Guvernul sau cineva acolo la Oţelu Roşu“.
Dacă ar afla Putin…
Totuşi, liderul sindical consideră că există o soluţie în rezolvarea acestor probleme: „La Oţelu Roşu, eu aş acţiona şi aş merge la Ambasada Rusiei. Să-l cheme pe domnul acţionar şi să-l tragă la răspundere pentru tot ceea ce se întâmplă. Eu când am început, am început cu Ambasada SUA, am început cu pichetări, cu de toate. Eu zic că prin Ambasada Rusiei şi cea a României se pot rezolva mai multe probleme. Dacă Putin şi primul ministru al Rusiei află de intenţiile lor şi sunt bine informaţi de tot ceea ce se întâmplă, eu zic că se vor lua măsuri. Îmi pare rău de colegii de acolo şi ştiu că ei săracii trec a doua oară prin situaţia prin care am trecut noi. Este foarte greu fără salarii, este foarte greu să n-ai loc de muncă. Este foarte, foarte rău“.
Chiar şi aşa, afacerile cu metalurgia reprezintă doar 5% din portofoliul companiei. „Pe grupul lor au avut 5%, că ei au vreo zece ramuri de activitate. Metalurgia era o părticică. De aia nici nu i-a interesat. Dar oricum dacă-l ia Putin la întrebări (…) se rezolvă lucrurile mai repede“, crede Muhu.
Antoniu Mocanu