La 6 ani a învăţat sa cânte la pian. Tatăl ei, profesor, a îndrumat-o spre o carieră de virtuozitate pe clape. La 12 ani însă, jucând şotron şi rănindu-şi degetul arătator într-o ţiglă, Oanei Lianu i s-a schimbat complet destinul muzical.
De atunci, noua Ciocârlie a cântului românesc interpretat la nai se ridică tot mai sus către soare, umplând sălile de spectacol din Occident cu mii de oameni veniţi să-i asculte trilurile.
În anii ’80, lumea întreagă a avut revelaţia Naiului lui Gheorghe Zamfir, care a răsunat dincolo de Ocean, în Carnegie Hall (1981). De mai bine de două decenii, el duce solia muzicii folclorice şi a spiritului românesc într-un spaţiu în care cuvintele cu greu pot ajunge şi în care sufletele oamenilor se întâlnesc, nemaicunoscând graniţe.
Pe urmele marelui maestru, Oana Lianu, absolventă a Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj, concertează în Germania alături de alţi interpreţi români de folclor.
Oana Lianu a reuşit, fără sfială, în 1998, să-şi expună argumentele tehnice de vibrato în faţa lui Gheorghe Zamfir. Iată cum relatează solista de 27 de ani, întâlnirea lor la Arad: „Maestrul susţinea un concert de muzică populară şi bineînţeles că am mers cu tatăl meu, să-l auzim.
Muzica i-o ştiam dinainte, la început i-am cântat melodiile, însă cu timpul mă despărţisem de spiritul său interpretativ. Gheorghe Zamfir mi-a spus că am un cântec prea curat, prea de cristal. Iar eu, fără falsă modestie, i-am replicat: «Maestre, dar sună mai plăcut decât un cântec fâşâit».
Iar vibrato-ul pe care îl obţin eu la nai, şi care nu porneşte din mişcarea mâinii, ci din coloana de aer, l-am învăţat la Academia de Muzică din Cluj, e practicat de toţi interpreţii care cântă la obiecte de suflat”.
„Oana Lianu îmbină tehnicile muzicii clasice cu harul interpretativ de sorginte autentic-folclorică, iar impactul muzicii sale asupra publicului, atât de origine română, cât şi băştinaş din Germania, e extraordinar.”, apreciază Dani Rockhoff de la Asociaţia Româno-Germană din Stuttgart, într-un articol postat la adresa http://www.agero-stuttgart.de
Ea reuşeşte să sensibilizeze urechea şi sufletul atât la melosul românesc duios, de doină, cât şi la cel «iute» de învârtită şi, mai ales, la măiestria cu care interpretează Ciocârlia, pe care şi nemţii i-o «solicita mereu şi care le rămâne întipărită în minte».
„Eu mă confund cu această pasăre care se înalţă spre soare – spune tânăra artista – şi nu de oriunde, ci din mijlocul câmpului, de unde încerc să-mi înalţ cântecul spre înălţimi şi sa dau oamenilor tot ce am mai pur, mai curat şi mai frumos”.
Cu Dumitru Fărcaş
„Am crescut într-o familie melomană. Parintii mei s-au cunoscut în facultate la Cluj, la formaţia studenţească de muzică populara «Mărţişorul», coordonată de Dumitru Fărcaş. Mama cânta vocal, iar tata, profesor de istorie, a continuat cu succes drumul muzicii populare, fiind un împătimit al folclorului – cânta la taragot, fluier, caval, ocarină, drâmbă, cimpoi… Aşadar, intuiţia divină de a începe studiul naiului i-a aparţinut tatălui meu” spune Oana Lianu.
„În 2005, la 29 de ani, mi-am luat doctoratul «Magna cum laude» la Cluj. Mă mândresc că la 30 de ani sunt lector universitar doctor la Facultatea de Muzică din Oradea”, afirmă Oana Lianu.
Talentul, pasiunea şi anii de studiu au adus în palmaresul naistei o serie de premii la festivaluri şi concursuri de gen.
„Cu siguranta, acestea sunt încununarea zecilor de ore de studiu, de sacrificiu. Urmăresc cu mare atenţie festivalurile concurs şi subliniez necesitatea imperioasa a unui juriu de specialitate. În 2001, am fost invitată de onoare la un colocviu internaţional de folclor, unde am ţinut o conferinţă despre doina românească.
În 2005, am cântat de ziua naţională la Ambasada Romaniei la Washington. Acestea şi multe altele sunt un alt gen de «recunoaşteri» care îmi bucură inima şi mă fac să-mi dedic în continuare viaţa muzicii”, afirmă interlocutoarea.
Oana Lianu a înregistrat până acum 6 CD-uri, două cu muzică populară, două cu muzică clasică, unul de colinde şi unul de muzică contemporană, unde a interpretat un fragment scris special pentru ea de către compozitorul prof. univ. Valentin Timaru, de la Academia din Cluj.
Albumul „Bijuterii folclorice”, pe care artista Oana Lianu l-a lansat la Târgul Naţional de Carte şi Muzică, cuprinde un repertoriu din toate zonele ţării. „Melodiile din Transilvania au un grad de dificultate mult mai mare. Se ştie că naiul nu este un instrument specific Ardealului şi tocmai de aceea am abordat această zonă. Acest CD l-am realizat mai demult, dar am dorit să aibă parte şi de o lansare oficiala”, completează naista. Despre melodiile de pe acest CD, compozitorul Tudor Jarda spunea că „naiul Oanei vibrează, atingând culmile perfecţiunii”.
Încoronată în Franţa
Primii naişti pe care i-a ascultat interpreta au fost, desigur, Gheorghe Zamfir, Simion Stanciu, Radu Simion. „Întotdeauna, însă, am dat repertoriului abordat interpretarea proprie, lucru pe care-l recomand oricărui instrumentist sau solist vocal. Pregătirea academică m-a ajutat foarte mult la interpretarea muzicii clasice. Majoritatea naiştilor, neavând studii, cântă în aceeaşi manieră orice gen muzical”, adaugă naista.
În urma festivalului mondial de folclor din Franţa, în 1992, Oana Lianu a fost numită „Prinţesa naiului”, fiindu-i astfel recunoscute talentul şi dăruirea sa faţă de acest instrument.
„Ca în orice alt domeniu artistic, este greu să ajungi în vârf, dar şi mai greu este să te menţii acolo. Aceasta este, de fapt, provocarea”, afirmă Oana Lianu. Dincolo de cariera sa artistica, de aproape doi ani, tot timpul liber este ocupat de băieţelul său, care este considerat drept cea mai mare realizare a vietii sale.
„A fi mama este cel mai frumos lucru din lume. Familia este extrem de importantă pentru mine, iar faptul că soţul meu, Petrică Popa, e şi el saxofonist, este mai mult decât binevenit”, încheie artista.
Cristian Horgos