Ea este Alfa. Povestea ei a început în urmă cu ceva vreme, când umbla prin curtea şcolii de la un copil la altul, aşteptând să primească ceva… poate mâncare, poate un semn de iubire… Tuturor ni se părea frumoasă. Ne-am apropiat de ea şi am observat că era rănită.
Am dus-o la veterinar şi, văzând disperarea din ochii ei, am decis că, din acel moment, va fi câinele nostru. Acolo i-am dat nume, i-am făcut carnet de sănătate, am deparazitat-o, iar doctorul i-a tratat rana. În fiecare pauză ne caută, de parcă ar şti că noi, elevii dintr-a VI-a B, am hotărât s-o adoptăm. Este de necrezut câtă iubire poate oferi un câine.
Iniţial, numele ei era Tumpi, dar am votat pentru numele Alfa. Are aproximativ un an (după spusele domnului doctor veterinar) este metis şi este foarte blândă. A trecut prin clipe foarte grele: a fost arsă de nişte copii fără suflet, bătută, scuipată, dar văzând cât a chinuit, noi, elevii clasei a VI-a B, am strâns de la fiecare o sumă de bani şi am luat-o, cu chiu cu vai, pentru că ea nu mai ieşise niciodată din curtea şcolii, am improvizat o lesă şi am pornit spre cabinetul veterinar.
Ajunsă acolo, Alfa nu voia nicidecum să intre în cabinet, dar am convins-o. Medicul a cântărit-o şi am aflat că are în jur de 20 de kilograme. Din banii strânşi i-am luat o lesă, o zgardă, un bol pentru mâncare, pastile pentru deparazitare, o conservă de carne, şuncă, lapte, cârnaţi etc. A doua zi, am plecat din nou la veterinar ca să dezinfecteze rana provenită în urma arsurii. Bineînţeles, zilnic, ne întâlneam cu toţii şi mergeam la ea pentru a o hrăni şi pentru a-i da apă.
A treia zi, am fost nevoiţi să mergem din nou la veterinar, din cauza unei căpuşe. Acolo a fost tratată cu o cremă specială pentru paraziţi şi căpuşe. Astfel, Alfa a ajuns câinele clasei a VI-a B.
Elevii clasei a VI-a B,
de la Şcoala cu clasele I-VIII Nr. 7 din Reşiţa.