REȘIȚA – Fostul gimnast de la Clubul Sportiv Școlar Reșița, Mihai Fota, a activat mai bine de un deceniu în viața sportivă și a fost considerat la un moment dat speranță olimpică. În prezent nu mai practică gimnastica, el urmând cursurile Universității Eftimie Murgu din Reșița, specializarea Educație Fizică și Sportivă. În viitorul apropiat, își dorește să obțină și carnetul de antrenor.
JCS: Ce te-a determinat să practici gimnastica, și nu ai ales alt sport?
M.F.: Când eram mic, ca orice copil, aveam prea multă energie, iar părinții mei s-au gândit că practicarea unui sport mi-ar prinde bine. Primul sport pe care l-am practicat a fost fotbalul, dar nu prea mi-a plăcut. M-am dus apoi în sala de gimnastică de la CSS Reșița și m-am simțit mult mai bine. Nu după mult timp, antrenorul a văzut că am calități pentru gimnastică și atunci m-am hotărât să mă apuc serios de treabă. Am făcut 12 ani de gimnastică de performanță.
JCS: Care a fost cea mai mare performanță din cariera ta?
M.F.: De-a lungul carierei mele, am obținut numeroase medalii, dar după părerea mea, cea mai mare performanță a venit destul de târziu, chiar când mă gândeam să mă retrag din viața sportivă. În anul 2011 mă aflam la Onești și am prins finala pe aparate la sărituri. Nu m-am asteptat la un rezultat prea mare, deoarece competiția era una foarte strânsă. La acel concurs au participat cei mai buni sportivi din țară la acea dată. Spre surprinderea mea, am reușit să câștig medalia de bronz și am fost declarat ca fiind speranță olimpică.
JCS: Care a fost aparatul tău preferat din gimnastică?
M.F.: Am avut două aparate preferate, solul și săritura. La aceste aparare am avut cele mai bune rezultate din carieră.
JCS: Povesteste-ne despre un moment mai special din cariera ta care te-a marcat și spune-ne dacă regreți ceva din viața ta profesională.
M.F.: Un moment pe care eu l-am considerat important, a fost acela când am reușit cea mai bună performanță din cariera mea, pentru că era un rezultat la care nimeni nu se aștepta să-l obțin. La acel concurs mi-am dat seama și mi-am demonstrat mie în primul rând, că orice este posibil în viață dacă muncesc din greu. Regret un singur lucru, acela că aș fi putut să fac mult mai multe lucruri pozitive în acest sport, dar din anumite motive nu le-am făcut. Gimnastica mi-a oferit cele mai mari satisfacții.
JCS: Ai avut un model în gimnastică sau pe cineva pe care-l admiri în viața sportivă?
M.F.: Modele cât timp am practicat gimnastica nu am avut, dar voi admira un singur gimnast mereu, numele lui este Kohei Uchimura, un gimnast japonez care a câștigat cinci medalii olimpice și este primul gimnast din lume care a câștigat trei titluri consecutive la individual compus.
JCS: Cum vezi gimnastica de performanță actuală, având în vedere că Reșița este un oraș cu tradiție în acest sport? Crezi că se vor ridica noi talente?
M.F.: Mereu vor aparea gimnaști care să facă cinste sportului de performanță reșițean și nu numai, dar vor apărea mai greu. Sportul, mai ales în Reșița, nu este promovat pe cât ar trebui să fie. Sportul înseamnă sănătate, iar cei care nu practică un sport, nu vor cunoaște niciodată adevărata esență, satisfacție și plăcere pe care ți-o dă sportul.
JCS: Care a fost antrenorul care și-a pus amprenta asupra carierei tale?
M.F.: Consider că doi antrenori mi-au influențat cel mai mult cariera. Este vorba de regretatul Virgil Achim, care a fost un antrenor plin de calități și care a pus suflet în tot ce a făcut. Celălalt antrenor, care m-a ridicat la un nivel la care nu mă gândeam că voi ajunge vreodată, este Robert Bălan. Pentru el nu a contat că nu eram un gimnast prea strălucit, era foarte mulțumit dacă făceam tot ce-mi cerea atât la antrenamente, cât și la competiții. Robert Bălan a crezut în mine când nimeni nu mai credea, iar după multă muncă, alături de el am am avut cele mai mari performanțe din cariera mea.
JCS: Urmezi cursurile Universității Eftimie Murgu din Reșița, specializarea Educație Fizică și Sportivă. Ce planuri de viitor ai?
M.F.: Este frumos să activezi ca antrenor în sala în care ai crescut ca sportiv. Meseria de antrenor este după părerea mea una din cele mai frumoase din lume pentru că poți influența pozitiv dezvoltarea copiilor încă de la o vârstă fragedă. Deocamdată consider că mai am multe de învățat, mai întâi vreau să termin facultatea cu bine, iar apoi cel mai probabil voi urma și cursurile unei școli de antrenori.