Caraş-Severin, Romania

REŞIŢA – Cu acest titlu, pe 29 aprilie 1972, un tânăr ziarist pe nume Nicolae Sârbu îşi începea relatarea despre inaugurarea Muzeului de Locomotive din Reşiţa. La 50 de ani distanţă, evenimentul a fost marcat în holul Centrului UBB printr-o expoziţie care a reunit filatelia, arta plastică şi fotografia!

Piesa de rezistenţă a fost macheta „reginei” din parcul din Triaj, pe care Primăria Reşiţa a adus-o în faţa privitorilor pentru ca nici cei mari şi nici cei mici să nu piardă ocazia de a face un selfie. Un eveniment emoţionant în care s-a vorbit acum despre ce a fost atunci.

Muzeul în aer liber reuneşte 16 locomotive pe care, privindu-le, am fi tentaţi să ne mirăm de vechiturile expuse, după cum se exprima prorectorul UBB, Cristian Chioncel. „Dar, dac-ar fi să ne teleportăm în istorie, ne dăm seama că acele locomotive cu abur au fost un high-tech pentru tehnologia de atunci”, afirma Chioncel, subliniind că trecutul ne obligă să nu-l uităm şi să mergem cel puţin la nivelul oamenilor de atunci.

Lucru pe care inginerul Mircea Popa l-a înţeles acum 50 ani, când Reşiţa marca 100 de ani de la fabricarea primei locomotive cu abur. Anul trecut, pe 18 mai, îi destăinuia lui Erwin Ţigla, preşedintele Forumului Democrat al Germanilor (FDG) din judeţ, cum în 1972 se dorea un muzeu al tehnicii pentru care era nevoie de un spaţiu foarte mare, iar timpul era scurt pentru a aduna produse vechi de peste tot. Specialiştii cu care Mircea Popa a discutat atunci decideau că produsul cel mai emblematic era locomotiva.Apoi am trimis specialişti în diferite depouri pentru a alege câte un tip din fiecare locomotivă care s-a fabricat la Reşiţa. Cu mare greutate am reuşit să le aducem, pentru că atunci nu erau atâtea macarale. Pe majoritatea le-am adus pe o linie deviată pe care am făcut-o până pe locul unde sunt acum. Lipsesc două locomotive pe care nu le-am putut obţine din Rusia, piese de talie produse după Al Doilea Război Mondial ca răsplată către URSS”, evocă Erwin Ţigla memoriile lui Mircea Popa.

În ziua inaugurării, forfotă mare în punctul Triaj, la intrarea în vechea vatră a oraşului. Un şuier prelungit, emoţionant, marca deschiderea festivităţii inaugurale, amintind de cel pe care, în 1872, locuitorii oraşului de pe Bârzava îl ascultau uimiţi şi care făcea să răsune dealurile din jur”, nota, în ziarul „Flamura”, din 30 aprilie 1972, tânărul Nicolae Sârbu, citat acum de Ţigla. Sârbu mai reţinea şi evocarea drumului parcurs de constructorii reşiţeni în 100 de ani, făcută de ing. Ion Zbierea, directorul tehnic al grupului de uzine Reşiţa, dar şi alocuţiunea prin care pionierul Dan Lupu, în clasa a şasea la Școala Generală nr. 8, exprima admiraţia şi recunoştinţa faţă de vechile generaţii şi angajamanetul viitorilor constructori de maşini.

Despre regina” din Triaj s-a scris la momentul probei de rulare a acesteia. „A fost o fericită coincidenţă că duminică, 9 iunie, am avut ocazia să asistăm la proba de rulare a unei locomotive construite în Uzinele de Fier Reşiţa. Locomotiva este prima construită în Reşiţa. Se urmăreşte să intermedieze promovarea transportului feroviar pe calea ferată Reşiţa-Bocşa, care urmează să fie finalizată. Constructorul acesteia este ingeniosul inginer superior Karl Heinrich din Reşiţa”, scria pe 16 iunie 1872 săptămânalul în limba germană „Die Nera din Biserica Albă, ziar descoperit la Biblioteca din Viena de Walter Fleck, preşedintele Fundaţiei UDR. Articolul, citit de preşedintele FDG, mai menţiona că proba de rulare a inaugurat o nouă eră în mecanismul polivalent al uzinelor reşiţene, că prima locomotivă construită în Ungaria a venit de la uzina din Reşiţa, iar acea zi avea să fie una epocală în istoria industriei.

Cele 13 exponate ale muzeului din Triaj au constituit o grăitoare lecţie de istorie, o expoziţie în semn de omagiu în prag de mai, un loc de meditaţie asupra trecutului şi viitorului locomotivelor de la Reşiţa”, îşi încheia Nicolae Sârbu articolul din „Flamura”. A intuit corect tânărul de atunci, doar că, la 50 de ani distanţă, mai putem medita numai la trecut. Un trecut din care, pe lângă cele 16 exponate de acum, ne-au rămas proiectul original şi jurnalul inginerului care a proiectat prima locomotivă fabricată la Reşiţa. Le păstrează strănepoata inginerului, care a promis că va fi prezentă la Reşiţa pe 9 iunie, când vor fi marcaţi 150 de ani de la proba de rulare consemnată în „Die Nera”.

JCS-Ionel Ivaşcu