REŞIŢA – După o nouă vizită la Staţionarul 3, preşedintele CJ spune că Spitalul Judeţean trebuie condus de o mână de fier pentru a lupta cu mamutul de 1.200 de angajaţi, în vreme ce primarul Reşiţei vorbeşte de proasta gestionare şi de o serie de alte lucruri grave, care nu-s de azi, de ieri!
Chiar dacă primul vizor cade pe actuala conducere a Spitalului Judeţean, lucrurile care i se impută sunt mult mai istorice decât cele câteva luni de când Alina Stancovici conduce unitatea, cu pauzele impuse de înlocuitorii de la minister. Preşedintele CJ Romeo Dunca a vorbit despre datoriile spitalului, de 20 de milioane de euro, care nu-s de patru ani, ci de vreo opt, „o moştenire care s-a perpetuat“, iar CJ nu are nici banii, nici mecanismul necesar să intervină.
„Mai mult decât atât, acest spital consumă mai mult decât bugetul judeţului Caraş-Severin. Deci sunt 50 de milioane de euro pe an, care se plătesc pentru ca acest spital să funcţioneze“, spunea Dunca, iar primarul Ioan Popa completa că suma este dublul bugetului Primăriei Reşiţei. Lucru care l-a făcut pe Dunca să se întrebe de ce trebuie să trimitem pacienţii prin alte părţi şi de ce ţinem sute de paturi pentru intervenţii care nu sunt dificile sau complexe: „Acest spital consumă bani fără a furniza servicii de calitate, cel puţin în anumite sectoare“.
Discuţiile s-au oprit şi asupra angajărilor, presărate cu plicuri, cu anulări sau cu intervenţiile unora, fapt care a făcut ca mulţi specialişti să întoarcă spatele Reşiţei. Şeful administrativului reşiţean a subliniat că situaţia de la SJUR nu este din vina Primăriei Reşiţa, care şi-a dorit în ultimii ani să preia administrarea spitalului, şi nici a conducerii CJ, care e instalată abia de o lună, deşi „numele Reşiţei apare astăzi din cauza incidentului nefericit apărut în presă pe toate canalele media. Şi este o anatemă şi o pată puse pe obrazul acestui oraş. (…) La Spitalul Judeţean vorbim de trei lucruri grave: deprofesionalizare, neprofesionalizare şi dezumanizare. Neprofesionalizare vine din faptul că s-a angajat de-a lungul timpului personal – şi nu mă refer aici la medici, mă refer la brancardieri, la infirmieri, la asistente medicale – fără să aibă o pregătire profesională adecvată, deşi Reşiţa de exemplu are 4.000 de femei care lucrează în Austria şi îngrijesc persoane vârstnice şi fac exact aceeaşi treabă care ar trebui să se facă în situaţia pozelor care circulă. Şi întrebarea retorică este de ce acele persoane nu şi-au găsit un loc de muncă aici acasă, în aceste staţionare? (…) Este momentul în care Spitalul Judeţean din Reşiţa trebuie să-şi schimbe modul de activitate şi abordarea faţă de pacienţi, faţă de cetăţeni. Astăzi, ceea ce se întâmplă în spital, o spun cu regret şi cu scuzele de rigoare pentru cei care îşi fac treaba acolo, lucrurile nu sunt în regulă. Cunosc medici reşiţeni care lucrează în Germania, în Franţa, şi nu-şi găsesc locul aici. Pentru că sunt unii dinozauri care nu înţeleg să facă câţiva paşi înapoi şi să lase locul unor persoane tinere care vin cu altă mentalitate şi care pot să abordeze medicina dintr-o perspectivă modernă şi corectă“.
După vizita din 2 decembrie, primarul Popa a concluzionat: „Ceea ce se întâmplă la Staţionarul 3, din ce-am văzut noi astăzi este relevant din punct de vedere al proastei gestiuni. Portarul nu era acolo, când noi am ajuns, am fost obligaţi să ocolim clădirea şi să intrăm prin spate. Toate uşile de intrare în spital erau deschise, deşi afară erau -4 grade. Şi ce-am găsit acolo era sub orice critică. Nu există scuze pentru actul medical şi pentru modul în care se lucrează. Vom stabili, împreună cu comisia, dacă personalul era suficient pe secţia de tratare Covid, n-am putut să intrăm acolo pentru că ar fi trebuit să luăm un echipament foarte sofisticat şi n-a fost cazul. Am vrut să facem o radiografie urgentă, ca să ne edificăm un pic despre situaţie. Am stat de vorbă cu oamenii de acolo şi vă spun ce am putut să facem. Aşa cum într-o banală staţie Peco o să găsiţi la toaletă un tabel în care există responsabil de curăţenie cu nume şi prenume, pe dată şi semnătură, am vrut să vedem dacă această rigoare există. Din punct de vedere teoretic ea există, am găsit tabele şi pe luna septembrie, şi pe octombrie, există semnături, dar una este teoretic, şi alta este ce-am văzut în poze, că nu era curat la toalete. Lucrurile astea trebuie gestionate, vom vedea cine şi în ce măsură are responsabilităţi şi dacă sunt chestiuni de ordin civil sau de ordin penal“.
Preşedintele Dunca preciza că ar fi înţeles dacă spitalul funcţionează prost din cauza lipsei banilor, „dar dacă noi venim şi vărsăm pentru funcţionarea acestui spital 50 de milioane de euro şi întreţinem 1.200 de angajaţi, aici este o boală foarte grea! Am făcut această echipă nouă de lucru încercând să intrăm în acest mamut. Timpul a fost foarte scurt, abia am reuşit să facem prima şedinţă de consiliu unde nu am avut prea mare susţinere tocmai din partea celor care au gestionat în ultimii patru ani. Nu m-am oprit aici, din păcate este o realitate, fotografiile sunt reale, nici nu contează momentul, data la care au fost făcute, şi nici nu contează că nu sunt din acelaşi loc. Una este de la un etaj, alta de la alt etaj. Deci au fost căutate neregulile, dar asta nu are importanţă, pentru că neregulile într-un spital trebuie căutate! Pentru că într-un spital nu trebuie să existe nereguli!“.
În încheiere, Dunca a mărturisit că nu există un înlocuitor pentru directorul SJU Alina Stancovici, „dar cu siguranţă va trebui să căutăm o soluţie, să căutăm pe cineva care înţelege sumele, ştie ce trebuie să facă şi are puterea să lupte cu acest mamut, pe care trebuie să-l desţelenim. De dna Stancovici îmi pare rău, dânsa este dornică, nu a avut poate nici dânsa suficient timp să facă mai nimic, dar totuşi trebuie o mână de fier“.
JCS-Antoniu Mocanu
