Caraş-Severin, Romania

MONIOM – O expoziţie „memoriu“ de pictură tradiţională, completată cu un interesant experiment digital!

La Centrul de Tineret, fosta şcoală sătească a actualului cartier reşiţean, a fost vernisată, marţi, inedita expoziţie de pictură a artistului plastic Bogdan Piperiu, intitulată „Moniom al copilăriei mele – expoziţie de pictură + realitate augmentată“. Ineditul constă atât în tematica aleasă – peisajul – cât şi în recurgerea la un element tehnic digital menit să adauge un plus de informaţie şi de emoţie parcurgerii expoziţiei. Gândită ca o expoziţie „memoriu“, de reîntoarcere în satul copilăriei, expoziţia de peisaj are un pronunţat caracter monografic, în condiţiile în care, după cum remarcă artistul, „acum casele nu mai arată aşa, nici pădurile şi nici dealurile. Fiind vorba doar despre peisaj, un subiect pe care îl abordez foarte rar, este o expoziţie specială, plasată oarecum la confluenţa artei plastice cu documentarul, monografia.“

În ceea ce priveşte experimentul digital, la intrare poate fi scanat cu telefonul mobil un cod QR pentru a fi redirecţionat către o pagină AR (de realitate augmentată) dedicată. Ulterior, privind prin telefon tablourile expuse, în cazul a 11 dintre acestea, vizitatorul are posibilitatea de a vedea cum arăta cadrul respectiv în urmă cu câteva zeci de ani sau poate urmări scurte materiale video din timpul realizării picturii.

În opinia criticului de artă Ada Cruceanu, referitoare la componenta plastică a expoziţiei,Bogdan Piperiu nu transpune ceea ce este prima lui copilărie, ci copilăria lui retrăită, de fiecare dată cu un maxim dramatism. Traversat de acest dramatism personal, peisajul lui doar în aparenţă modest, Moniomul lui devine un peisaj universal. Universal acceptabil într-o vreme în care nu mai acceptăm, sau nu mai înţelegem peisajul.“ Exemplificator, a completat ea, din peisajul rural românesc a dispărut aproape cu desăvârşire tocmai elementul care îi garanta personalitatea: căpiţele de fân.

Dacă experimentul AR inclus în expoziţie a fost, cu siguranţă, un element de noutate, includerea în vernisaj a unor scurte momente muzicale nu mai surprinde decât, eventual, în mod plăcut. Aşa cum au fost de această dată intervenţiile susţinute de Amandine Lagrost şi Lorenzo Moldovan, doi tineri violonişti de la Paris.

Nu în cele din urmă, în numele Asociaţiei Centrul de Tineret Moniom şi, prin extensie, al comunităţii, părintele Mihai Ciucur i-a acordat o diplomă de excelenţă artistului, „fiu al satului Moniom, pentru promovarea culturii şi tradiţiilor satului în ţară şi peste hotare“, cu invitaţia de a se întoarce la propriu „la vreme potrivită“ în Moniomul copilăriei sale.

JCS-Walter Fleck