Se spune că limba unui popor reprezintă însăşi inima sa, centrul culturii şi a personalităţii sale.
Românii, indiferent de ce parte a Carpaţilor şi sub ce regim s-au aflat, au luptat mereu pentru a păstra vie esenţa lor, esenţă bazată pe limba română.
Un subiect sensibil, lăsat de multe ori în seama istoricilor şi politicienilor, care „fură” scena unui grup puţin cunoscut, dar de o importanţă cel puţin egală în cunoaşterea unei limbi – filologii.
Într-o zi frumoasă de toamnă, cine şi-ar imagina că o mulţime de oameni preferă să stea închişi între patru pereţi, discutând un subiect care pentru cei mai mulţi oameni este fad – „algebra” limbii?
Însă, câţi dintre noi ne-am putea imagina cultura românilor fără „Şcoala Ardeleană”? Şi totuşi aceşti oameni există. Sunt profesorii de limba română din judeţ.
Marţi, 6 noiembrie 2007, în cadrul manifestării „Reşiţa în zece dimensiuni“ a avut loc sesiunea de toamnă a filologilor, sesiune în care s-a discutat despre subiectul inepuizabil al limbii române, despre ortografie şi gramatică, despre tot ceea ce înseamnă de fapt a vorbi româneşte.
Lansări de carte
Evenimentul a fost marcat de lansarea cărţilor a trei dascăli: Florina Maria Băcilă, Maria Bologa, Iosif Băcilă. Florina Băcilă este lector universitar doctor la Universitatea de Vest din Timişoara şi alături de tatăl ei, profesorul Iosif Băcilă, sunt doi oameni care poartă cinste Văii Almăjului.
Cum, de altfel, Caransebeşul se mândreşte cu Maria Bologa. Lucrarea drei Băcilă, „Omonimia în limba română“ e o amplă cercetare a acestei părţi a limbii române. Volumul de poezii al dlui Băcilă, „Drumul unei sărbători“ e văzut de criticul Gheorghe Jurma ca „un traseu iniţiatic, de ascensiune umană prin şi spre cuvânt în lumina sacră a sărbătorii“.
Nina Curiţa