Pentru că femeia de lângă un
bărbat este sufletul unei relaţii. Ea este
lumânarea, vinul, plăcerea, fantezia.
Ce ar fi copiii fără cele care le-au dat
viaţă, care le poartă de grijă,
cele pe care le aşteaptă la serbări,
fără privirile vindecătoare şi
ocrotitoare ale celor numite mame?
Cum poate un bărbat să susţină
că este bărbat dacă nu a trecut prin
filtrul aprecierilor femeilor? Cum am putea ştii
că florile sunt frumoase dacă nu au trecut
prin oglinda ochilor unei femei? Cum am putea ştii
că lacrimile nu sunt iluzii dacă nu le-am
vedea curgând pe obrazul unei femei? Şi ce
fel de om eşti dacă poţi opri
avalanşele dar nu eşti capabil să
mângâi suferinţa unei femei?
Ce ar fi mersul la cumpărături,
plimbările prin parc, băile cu spumă,
prieteniile care leagă generaţii, visatul cu
ochii deschişi, romanele de dragoste, aventurile
dacă toate astea nu ar fi făcute şi
inspirate de femei? Ce ar fi educaţia,
sănătatea, delicateţea, sensibilitatea,
mirosul dulce al naturii fără doamne?
Ce ar fi păcatul, anumite războaie,
modernitatea, greşelile şi reuşitele
istoriei dacă la acestea nu ar fi contribuit
femeia?
În ce ar mai consta magia oceanului dacă
acesta nu ar fi atât de asemănător cu
sufletul necunoscut al femeii? Ce importanţă
are dacă un bărbat cucereşte
Acoperişul Lumii dar nu poate urca culmile
delicate ale misterului feminin?
Şi ce importanţă au celelalte zile ale
anului dacă de 8 Martie nu suntem capabili să
oferim măcar un zâmbet mamei, bunicii,
colegei, prietenei, iubitei, soţiei? Cât de
mulţumiţi am fi dacă supărăm
cealaltă jumătate a Universului?
Nina Curiţa